Afirmaţia lui Allah Atotputernicul şi Gloriosul: „Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lucru”

Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: „Când acest verset a fost revelat - «Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lucru» - companionii s-au neliniştit mai tare ca niciodată. Apoi Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: Spuneţi: «Am auzit şi ne-am supus şi L-am ascultat (pe Stăpânul nostru)!»”. Naratorul a adăugat: „Allah a pus credinţă în inimile lor şi a revelat în continuare (pentru a-i mulţumi) acest verset: «Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit!». (Când au recitat acest verset), Allah a spus: «Aşa am făcut». Ei au mai spus: «Doamne! Nu ne împovăra pe noi aşa cum i-ai împovărat pe cei de dinaintea noastră». Allah a spus: «Aşa am făcut». Companionii au continuat: «Şi iartă-ne, fii Îndurător cu noi. Tu eşti Protectorul nostru». Stăpânul a spus: «Aşa am făcut»”.


Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim şi Tirmidhi.


Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „Acest verset a fost revelat Profetului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): «Ale lui Allah sunt toate din ceruri şi de pre pământ. Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lucru. Apoi El îl va ierta pe cel care El va voi şi va pedepsi pe cel pe care El va voi. Allah este cu puteri peste toate!»”. Naratorul a spus: „Companionii Profetului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au fost tare afectaţi. Ei au venit la el, s-au aşezat în genunchi şi au spus: «O, Profet al lui Allah, ne-au fost date anumite sarcini care ne stau în putere să le îndeplinim, cum ar fi: rugăciunea (Salat), postul (Saum), lupta pe calea lui Allah (Jihad) şi dania (Zakat). Acum acesta (versetul menţionat anterior) ţi-a fost revelat şi este peste puterile noastre să îl ducem la îndeplinire». Atunci Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aveţi de gând să spuneţi ceea ce oamenii celor două scripturi (evreii şi creştinii) au spus înaintea voastră: ´Auzim şi nu ne supunem´?». Mai bine ar trebui să spuneţi: «Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!». Când oamenii l-au recitat, limbile lor s-au supus. Apoi Allah a revelat: «Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui şi în trimişii Lui. [Ei zic]: ´Noi nu facem nicio deosebire între vreunul dintre trimişii Săi (şi ceilalţi)´ şi spun: ´Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!´». Când ei (companionii) au rostit acelaşi lucru, Allah a anulat acest verset şi Allah cel Măreţ a revelat unul nou, înlocuindu-l: «Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [din faptele bune] şi ca pedeapsă ceea ce a dobândit [din faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit!». (Când companionii au repetat aceleaşi cuvinte), Allah a spus: «Da». (Atunci, companionii au repetat cuvintele aşa cum au fost revelate Profetului Muhammad - pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): «Doamne, nu ne împovăra pe noi cu grea povară, aşa cum i-ai împovărat pe cei de dinaintea noastră». Allah a spus: «Da». (Companionii au repetat în continuare): «Doamne, nu ne împovăra pe noi cu ceea ce nu putem îndura!». Allah a spus: «Da». (Companionii au continuat): «Şi şterge-ne nouă greşelile noastre şi iartă-ne pre noi şi fii milostiv cu noi! Tu eşti Ocrotitorul nostru, ajută-ne pe noi să izbândim asupra celor necredincioşi!». Allah a spus: «Da.»” (Coran 2: 285-286).


Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.


Oamenii Torei şi Bibliei obişnuiau să le spună Profeţilor: „Auzim şi nu ne supunem”. Spre deosebire de ei, companionii Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au fost îndemnaţi să spună: „Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!”. Un musulman bun trebuie să se supună poruncilor Coranului şi tradiţiilor Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).