CÃINTA

Pentru fiecare pãcat este necesar sentimentul cãintei. În cazul în care pãcatul comis de cãtre credincioşi se referã doar la Allah, fãrã sã implice pe altcineva, existã trei conditii care trebuie îndeplinite pentru acceptarea cãintei: (i) Credinciosul sã se abtinã de a comite mai multe pãcate; (ii) Sã se simtã ruşinat de ceea ce a fãcut;(iii) Sã ia hotãrârea de a nu se deda la astfel de pãcate în mod repetat. Cãinta persoanei cu mustrãri de cuget nu va fi deplinã dacã nu se îndeplinesc toate conditiile. În cazul în care vreo persoanã este legatã de comiterea unui pãcat, teologii au impus încã o conditie pe lângã acestea trei: persoana ce se cãieşte, sã mãrturiseascã scoaterea din cauzã, înapoind proprietarului de drept bunurile sale. În cazul în care a calomniat pe cineva, trebuie sã-şi cearã iertare de la persoana în cauzã. Dacã s-a dedat la bârfe împotriva cuiva, sã caute iertarea de la persoana respectivã şi sã o şi primeascã. Cãinta este obligatorie în lumina consensului de opinie a musulmanilor, a versetelor Sfântului Coran şi a traditiilor Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!).
Allah Preaînaltul a spus: şi cãiti-vã cu totii, o, voi dreptcredincioşilor, fatã de Allah, pentru ca voi sã izbânditi! (24 : 31)
Rugati-vã de iertare la Domnul vostru, apoi întoarceti-vã, cãindu-vã, la El! El vã va ajuta sã vã bucurati de o plãcere frumoasã. (11 : 3)
O, voi cei care credeti! Întoarceti-vã la Allah întru cãintã curatã! (66 : 8)

13. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunând: Jur pe Allah cã doresc iertarea Sa şi mã întorc cãtre El cu cãintã mai mult de şaptezeci de ori pe zi.
(Bukhari)


14. Al-Aghar ibn Yasar al-Muzani (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã Trimisul lui Allah a zis: Voi, oameni, întoarceti-vã cu credintã spre Allah şi cereti îndurare de la El. Eu mã întorc spãşit cãtre El de o sutã de ori pe zi.
(Muslim)


15. Anas ibn Malik al-Ansari (Allah sã-l aibã în mila Sa!), slujitorul Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), a relatat cã Trimisul lui Allah spunea: "În fata lui Allah cãinta slujitorului Sãu este mai bine plãcutã decât o persoanã care-şi pierde cãmila în pustiu şi apoi o regãseşte pe neaşteptate".
(Convenit)


Versiunea lui Muslim adaugã: Allah este mai încântat de cãinta slujitorului Sãu decât o persoanã care cãlãreşte pe cãmilã într-un deşert fãrã apã şi cu el (pe acea cãmilã) se aflã şi proviziile sale de hranã şi apã; apoi el pierde totul şi nu mai are nici o sperantã (cã va gãsi toate acestea) şi se întinde la umbrã supãrat din cauza cãmilei sale; şi atunci, iatã cã-şi vede cãmila stând în fata ochilor sãi. El prinde frâul şi atunci cu o bucurie nemãrginitã izbucneşte: "O, Doamne! Tu eşti slujitorul meu şi eu sunt Domnul Tãu". El face aceastã greşealã din prea multã bucurie.

16. Abu Musa al-Aş'ari (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Allah Preaînaltul îşi întinde mâna Sa în timpul zilei, iar cei care au pãcãtuit în ziua aceea, se pot cãi pânã ce soarele ajunge la apus.
(Muslim)


17. Se relateazã sub autoritatea lui Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Dacã cineva se cãieşte înainte de apusul soarelui, Allah îl va ierta.
(Muslim)


18. 'Abdullah ibn 'Umar al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Allah acceptã cãinta unui credincios pânã când acesta îşi dã ultima suflare (pânã când îl cuprind fiorii mortii).
(Tirmidhi)


19. Zirr ibn Hubaiş relata: Am mers la Safwan ibn 'Assal (Allah sã-l aibã în mila Sa!) sã-l întreb despre gestul simbolic al trecerii mâinilor peste ciorapi în timpul ablutiunii. El m-a întrebat: Zirr, ce te aduce aici? Eu am rãspuns: Am venit în cãutarea cunoaşterii. El a zis: Îngerii îşi întind aripile peste cel ce cautã cunoaşterea, de bucurie pentru ceea ce cautã. Eu i-am spus: În mintea mea s-au nãscut nişte îndoieli în legãturã cu trecerea simbolicã a mâinilor peste ciorapi în timpul ablutiunii, dupã ce omul se uşureazã.
Cum tu eşti unul dintre Tovarãşii Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), am venit la tine ca sã te întreb. Ai auzit ca Profetul sã spunã ceva legat de acest lucru? El a rãspuns afirmativ şi a remarcat: El ne-a lãmurit cã în timpul cãlãtoriei nu trebuie sã ne scoatem ciorapii ca sã ne spãlãm picioarele, chiar pânã la trei zile şi nopti, decât în caz de necurãtenie gravã (dupã contactul sexual). În alte cazuri, cum ar fi somnul, uşuratul sau urinatul, este suficientã trecerea simbolicã a mâinilor peste ciorapi. Atunci eu l-am întrebat: L-ai auzit spunând ceva despre dragoste şi afectiune? El a rãspuns: Îl însoteam pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o cãlãtorie şi un beduin a venit la el strigând cu o voce rãguşitã: O, Muhammad! Trimisul lui Allah i-a rãspuns aproape pe acelaşi ton: Iatã-mã! Eu i-am zis (arabului):
Ruşine sã-ti fie, coboarã-ti glasul în prezenta lui, fiindcã aşa ne-a poruncit Allah. El s-a rãstit: Nu vreau sã-mi cobor glasul, apoi, adresându-se Profetului, a zis: Ce se întâmplã cu o persoanã care are dragoste de oameni dar nu s-a aflat încã în compania lor. Trimisul lui Allah a rãspuns: O persoanã se va afla în compania celor pe care-i iubeşte, în Ziua Judecãtii. Apoi a continuat sã converseze cu noi şi, pe parcursul discutiei, a amintit despre o poartã înspre apus, a cãrei lãtime ar putea fi parcursã de un cãlãret în patruzeci sau şaptezeci de ani. Unul dintre povestitorii acestei traditii, Sufyan, spune mai departe: Aceastã poartã se aflã în directia Siriei. Allah a creat-o o datã cu crearea cerurilor şşi pãmântului. Ea este deschisã pentru cãintã şi nu se va închide pânã ce soarele nu apune la rãsãrit (Ziua Judecãtii).
(Tirmidhi)


20. Abu Sa'id al-Khudri (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Era un om dintr-un popor ce trãia înaintea noastrã care a omorât nouãzeci şi nouã de persoane şi apoi a început sã cerceteze despre învãtatii lumii (care-i puteau arãta calea izbãvirii). El a fost îndreptat sã meargã la un cãlugãr. A mers la el şi i-a relatat cã a omorât nouãzeci şi nouã de oameni şi l-a întrebat dacã mai exista vreun motiv pentru care sã-i fie acceptatã cãinta. Cãlugãrul a rãspuns negativ şi a fost şi el ucis, completând astfel numãrul celor ucişi, pânã la o sutã. Apoi, el a început sã întrebe despre învãtatii cei mai mari de pe pãmânt şi a fost îndreptat la un învãtat. Omul i-a relatat învãtatului cã a omorât o sutã de persoane şi l-a întrebat dacã mai exista vreo şansã sã-i fie acceptatã cãinþa. El a rãspuns afirmativ şi l-a întrebat: Ce te împiedicã sã te cãieşti? Mai bine du-te în cutare şi cutare tinut; existã acolo oameni devotati rugãciunii şi veneratiei, aşa cã ar trebui sã te alãturi lor în rugãciune; dar sã nu te întorci în tinutul tãu, cãci este un loc pãcãtos (pentru tine). Atunci, omul a pornit la drum, dar abia fãcuse jumãtate calea când l-a ajuns moartea şi atunci s-a iscat o ceartã între îngerii milei ºi cei ai rãzbunãrii. Îngerii milei au spus: Acest om a venit spãşit la Allah, dar îngerii pedepsei au zis: Omul acesta nu a fãcut nici o faptã bunã. Pe urmã, a mai apãrut un înger în chipul unei fiinte omeneşti (pentru a hotãrî în problemã) şi îngerii care se certau au convenit ca el sã facã pe mijlocitorul între ei. El (îngerul) a zis: Mãsuraþi distanþa între cele douã tinuturi. Se va considera atunci cã el apartine tinutului de care se aflã mai aproape. Ei au mãsurat şi l-au gãsit mai aproape de tinutul (tinutul credintei) unde avea de gând sã meargã şi astfel îngerii milei l-au luat în stãpânire.
(Bukhari şi Muslim)

O versiune este aceea cã el a fost gãsit mai aproape de aşezarea credincioşilor cu un lat de palmã şi a fost astfel inclus printre ei. O altã versiune este aceea cã Allah a poruncit pãmântului (de unde) voia el sã iasã, sã se dea mai la o parte şi celuilalt pãmânt (unde voia el sã meargã) sã se tragã mai aproape şi apoi El a zis: Acum mãsurati. S-a descoperit cã omul se afla mai aproape de telul sãu cu un lat de palmã şi a fost iertat.
S-a mai povestit cã el s-a tras mai aproape, târându-se pe brânci.


21. 'Abdullah ibn Ka'b care slujea drept cãlãuzã lui Ka'b ibn Malik (Allah sã-l aibã în mila Sa!) când acesta a orbit, a spus cã l-a auzit pe Ka'b ibn Malik povestind cum a rãmas el în urma Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) dupã campania de la Tabuk. Ka'b a spus: L-am însotit pe Trimisul lui Allah în fiecare expeditie pe care a condus-o, în afarã de campania de la Tabuk şi Bãtãlia de la Badr. Cât priveşte bãtãlia de la Badr, nimeni nu a fost acuzat cã a rãmas în urmã, cãci Trimisul lui Allah şi musulmanii nu s-au pornit sã lanseze un atac, ci au avut de gând sã atragã în cursã caravana quraişitilor. Allah i-a fãcut sã-şi înfrunte duşmanii pe neaşteptate. Eu am avut onoarea de a-l însoti pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în noaptea de 'Aqaba, când am jurat credintã Islamului, şi aceasta a fost mai scump pentru mine decât sã iau parte la bãtãlia de la Badr, deşi Badr era mai cunoscutã printre oameni decât Tabuk. Şi iatã cum am rãmas eu în urma Trimisului lui Allah cu ocazia campaniei de la Tabuk. Nu aveam mijloace materiale mai consistente şi nici împrejurãri mai favorabile la vremea acestei campanii decât în orice altã ocazie. Şi pe Allah, niciodatã în aceastã expeditie nu avusesem în proprietatea mea douã cãmile deodatã. Când Trimisul lui Allah se hotãra sã porneascã o campanie, nu-şi dezvãluia principalul obiectiv decât în ultimul moment (al plecãrii). El a pornit în aceastã expeditie pe o cãldurã foarte mare; cãlãtoria era foarte lungã şi pãmântul secat de apã, iar el avea de înfruntat o armatã puternicã, aşa cã i-a înştiintat pe musulmani de adevãrata situatie, pentru ca ei sã se poatã pregãti cum se cuvine pentru campanie. Musulmanii care-l însoteau pe Trimisul lui Allah la vremea aceea, erau în numãr mare, însã nu s-a tinut o adevãratã socotealã a lor. Ka'b a spus (mai departe): Putini au fost cei care nu au vrut sã meargã şi aveau impresia cã se pot ascunde uşor (şi sã rãmânã astfel nedescoperiti) pânã când a coborât o revelatie de la Allah Cel Preaînalt şi Glorios, referitoare la ei. Iar Trimisul lui Allah a pornit în expeditie când fructele erau coapte şi umbrele lor se alungiserã.
Eu am avut o slãbiciune pentru ele şi în mijlocul acestui sezon a fãcut pregãtirile Trimisul lui Allah, iar musulmanii o datã cu el. Am pornit şi eu de dimineatã, ca sã pot face pregãtirile o datã cu ei, dar m-am întors şi n-am fãcut nimic, spunându-mi în sine: Am timp destul (sã fac pregãtiri) oricând vreau. Şi am fãcut tot aşa (mi-am amânat pregãtirile) pânã când oamenii au fost gata de plecare, iar în cursul diminetii Trimisul lui Allah a pornit împreunã cu musulmanii, dar eu nu fãcusem nici o pregãtire. Am plecat dis-de-dimineatã, m-am întors, dar nu am ajuns sã iau nici o hotãrâre. Şi am continuat astfel pânã când ei (musulmanii) au început sã se zoreascã şi au fãcut o bunã bucatã de drum. Atunci m-am hotãrât s-o iau şi eu la drum şi sã-i întâlnesc. Dacã aş fi putut astfel! Dar poate cã nu îmi era sortit aşa. Dupã plecarea Trimisului lui Allah m-am amestecat printre oameni. Am fost uimit sã descopãr cã nimeni nu era ca mine, ci erau oameni cunoscuti ca şi necredincioşi, sau dintre cei pe care Allah îi scutise din cauza slãbiciunii lor, iar Trimisul lui Allah nu a bãgat de seamã cã nu eram pânã ce nu a ajuns la Tabuk. Într-o zi, pe când şedea printre oamenii din Tabuk, el a zis: Ce s-a întâmplat cu Ka'b ibn Malik? Cineva din Banu Salama a spus: Trimis al lui Allah, (frumusetea) mantiei lui şi aprecierea marginilor sale l-au ademenit şi el a fost astfel retinut. Mu'adh ibn Jabal (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a zis: Sã-ti fie ruşine pentru ceea ce sustii.
Trimis al lui Allah, pe Allah, noi nu ştim despre el decât de bine Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), oricum, n-a spus nimic. Era în acea vreme când el (Profetul) a vãzut un om (îmbrãcat într-un veşmânt) alb, care se arãta amãgitor vederii (miraj). La care, Trimisul lui Allah a zis: S-ar putea sã fie Abu Khaithama şi, vai! Chiar era Abu Khaithama al-Ansari, cel care a contribuit cu o sa' de curmale şi a fost batjocorit de cãtre ipocriti. Ka'b ibn Malik a relatat mai departe: Când a ajuns la mine ştirea cã Trimisul lui Allah se întorcea înapoi de la Tabuk, am fost tare tulburat. M-am gândit sã inventez tot felul de istorii şi mã frãmântam cum sã scap de aceastã mânie, în ziua ce va sã vinã. Am început, aşadar, sã cer sfaturi de la înteleptii ce se aflau printre membrii familiei mele şi când mi s-a spus cã Trimisul lui Allah avea sã soseascã,  toate gândurile mincinoase s-au risipit (din mintea mea) şi eu am ajuns la concluzia cã nimic nu m-ar fi putut salva decât sã spun adevãrul; aşa cã am hotãrât sã spun adevãrul. În culesul diminetii, Trimisul lui Allah a ajuns (în Medina). Obiceiul lui era ca, atunci când se întorcea dintr-o cãlãtorie, sã meargã mai întâi la moschee şi sã ofere douã rak'at (temenele) de rugãciune (pentru a-şi arãta recunoştinta), iar apoi sã stea cu oamenii. Dupã ce a fãcut acestea, cei care rãmãseserã în urma lui, au început sã-şi fluture motivele şi sã facã jurãmântul în fata lui şi erau mai mult de optzeci de persoane. Trimisul lui Allah le-a acceptat scuzele chiar în fata lor, precum şi credinta pe care o manifestau, au cerut iertare pentru ei şi a lãsat secretele (intentiile) lor în seama lui Allah, pânã ce am ajuns şi eu în fata lui. L-am salutat, iar el a zâmbit dar cu o umbrã de mânie. El (Profetul) mi-a zis atunci: Înainteazã. Eu am înaintat pânã ce am ajuns în fata lui. El mi-a zis: Ce te-a retinut? Nu ti-ai putut permite sã cãlãtoreşti? Eu am spus: Trimis al lui Allah, pe Allah, dacã ar fi sã mã aflu dinaintea altcuiva dintre pãmânteni, cu sigurantã cã mi-aş fi salvat pielea de mânia ta, prin intermediul vreunui pretext, dar nu am chef sã încep vreo argumentatie, ci, pe Allah, sunt pe deplin conştient de faptul cã, de-ar fi sã invoc înaintea ta vreo jalnicã argumentatie, ca sã-şi fac pe plac, Allah şi-ar stârni cu sigurantã mânia împotriva mea. şi, în cazul în care am spus adevãrul, te-ai putea supãra pe mine, dar sper cã Allah va încheia totul cu bine; cãci, pe Allah, nu am nici un motiv solid. Pe Allah, n-am mai avut posibilitãþi atât de bune şi împrejurãri atât de favorabile mie de care sã mã bucur, aşa cum s-a întâmplat când am rãmas în urma ta (nu m-am alãturat expeditiei). La care, Trimisul lui Allah a zis: Omul acesta spune adevãrul; ridicã-te, aşadar, pânã când Allah va da o hotãrâre legatã de capul tãu. Eu m-am ridicat şi câtiva oameni din Banu Salama m-au urmat în mare grabã. Ei mi-au zis: Pe Allah, nu ştiu ca tu sã fi comis vreun pãcat înainte de aceasta. Oricum, tu ti-ai arãtat neputinta de a aduce vreo scuzã dinaintea Trimisului lui Allah, ca şi aceia ce au rãmas în urma lui şi au adus motivatii jalnice. Ar fi fost de-ajuns pentru iertarea pãcatului tãu, dacã Trimisul lui Allah ar fi cerut iertare pentru tine. Pe Allah, şi au continuat sã mã atâte, pânã ce am început sã mã gândesc sã merg înapoi la Trimisul lui Allah şi sã mã dezic. Apoi le-am zis: A mai avut şi altcineva aceeaşi soartã? Ei au rãspuns:
Da, douã persoane au avut aceeaşi soartã ca şi tine, au fãcut aceeaşi afirmatie pe care ai fãcut-o tu şi au primit acelaşi verdict pe care l-ai primit şi tu, în cazul tãu. Eu am zis: Cine sunt aceia? Ei au rãspuns: Murara ibn ar-Rabi'a 'Amiri şi Hilal ibn Umayya al-Waqifi. Ei au amintit de aceşti doi credincioşi care luaserã parte la bãtãlia de la Badr şi care pentru mine erau un exemplu. Când am auzit numele celor douã persoane, eu m-am îndepãrtat.
Trimisul lui Allah interzisese musulmanilor sã vorbeascã cu trei dintre noi, cei care am rãmas în urma lui. Lumea a început sã ne ocoleascã şi atitudinea lor fatã de noi s-a schimbat şi se pãrea cã întreaga atmosferã se întorsese (cu duşmãnie) împotriva noastrã, dar era, de fapt, aceeaşi atmosferã de care eram pe deplin conştient şi în care trãisem (o bunã bucatã de timp). Am petrecut cincizeci de nopti în aceastã stare şi cei doi prieteni ai mei s-au închis în casele lor, petrecându-şi cea mai mare parte a timpului jelind. Cum, fatã de ei, eu eram tânãr şi puternic, am ieşit afarã (din casa mea), am participat la rugãciunile congregationale, mi-am pierdut vremea prin bazare, dar nimeni nu vorbea cu mine. Am mers la Trimisul lui Allah, care şedea cu oamenii dupã rugãciune, L-am salutat şi m-am întrebat dacã buzele lui s-au mişcat, ca rãspuns la salutul meu (sau nu). Apoi am fãcut rugãciunea alãturi de el şi i-am aruncat priviri furişe.
Pe când îmi fãceam rugãciunea, el m-a privit, dar când mi-am aruncat ochi pe el, el şi-a luat privirea de la mine. Dupã o bunã bucatã de vreme, de când musulmanii se purtau atât de aspru cu mine, am umblat mult şi am ajuns la zidul grãdinii lui Abu Qatada, pe care m-am cãtãrat; Abu Qatada era vãrul meu şi eu îl iubeam mult. L-am salutat, dar, pe Allah, el nu a rãspuns la urãrile mele. Eu i-am zis: Abu Qatada, te conjur pe Allah, nu tii deloc seama de faptul cã Îl iubesc pe Allah şi pe Trimisul Sãu (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) foarte mult? El a rãmas tãcut. Şi eu am spus din nou: Te conjur, pe Allah, nu eşti deloc conştient de faptul cã Îl iubesc pe Allah şi pe Trimisul Lui (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) foarte mult? Şi iarãşi nu a spus nimic. Eu l-am conjurat din nou, la care el a zis: Allah şi Trimisul Sãu (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) ştiu cel mai bine acest lucru. Din ochi au început sã-mi curgã lacrimi şi m-am dat jos de pe zid. În vreme ce mã plimbam prin bazarul din Medina, un nabatean dintre nabatenii sirieni, care venise sã vândã grâne în Medina, a rugat lumea sã-l îndrepte cãtre Ka'b ibn Malik.
Oamenii l-au îndreptat arãtând spre mine. El a venit la mine şi mi-a înmânat o scrisoare de la regele din Gassan şi, fiindcã eram scrib, am citit scrisoarea aceea în care erau scrise urmãtoarele: Ca sã trec direct la subiect, ni s-a dezvãluit cã prietenul tãu (Profetul) te supune la cruzime, iar Allah nu a creat pentru tine un loc în care sã fii degradat şi sã nu-ti poti afla pozitia cuvenitã; aşadar, vino la noi, cãci te vom binecuvânta cu onoruri. Cum am citit acea scrisoare, am spus: Şi aceasta este o nenorocire, aşa cã am pus-o pe foc, în vatrã. Când au trecut patruzeci de zile din cincizeci şi Trimisul lui Allah nu primise nici o revelatie, a venit la mine un trimis al lui Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi a zis: "Adevãr îti spun tie, Trimisul lui Allah a poruncit sã te separi de nevasta ta". Eu am zis: "Ar trebui sã divortez de ea sau ce (altceva) sã fac?" El a spus: "Nu, doar sã stai separat de ea şi sã nu te împreunezi cu ea". Acelaşi mesaj a fost trimis şi tovarãşilor mei. Aşa cã i-am zis nevestei mele: "Mai bine mergi la pãrintii tãi şi rãmâi acolo cu ei, pânã când Allah va lua o hotãrâre pentru pricina mea". Nevasta lui Hilal ibn Umayya a mers la Trimisul lui Allah şi a zis: Trimis al lui Allah, Hilal ibn Umayya este bãtrân şi nu are nici un slujitor. Eşti de acord sã-l slujesc eu? El a zis: Da, dar nu te apropia de el. Ea a spus: Pe Allah, el nu mai are astfel de porniri. Pe Allah, de atunci, din ziua aceea plânge încontinuu. Unii dintre membrii familiei mele mi-au spus: "Sã te duci şi sã ceri îngãduintã de la Trimisul lui Allah, cu privire la nevasta ta, cãci el a îngãduit nevestei lui Hilal ibn Umayya sã-l slujeascã". Eu am spus: "Nu o sã cer îngãduintã de la Trimisul lui Allah, cãci nu pot şti ce ar putea sã spunã Trimisul lui Allah, ca rãspuns la cererea mea. Mai mult ca asta, eu sunt un bãrbat tânãr". Şi în starea aceasta am petrecut încã zece nopti şi astfel au trecut cincizeci de nopti de când oamenii ne surghiuniserã. În dimineata celei de-a cincizecea nopti m-am sculat sã-mi fac rugãciunea de dinainte de zorii zilei şi stãteam pe unul dintre acoperişurile caselor noastre. Şedeam, de fapt, în starea aceea, pe care Allah Preaînaltul şi Gloriosul, a descris-o cu aceste cuvinte: Viata a devenit de neîndurat pentru mine şi pãmântul s-a îngustat în ciuda imensitãtii sale. Am auzit vocea unui muezin, de pe vârful dealului Sal', care striga cât îl tinea gura:
Ka'b ibn Malik, iatã cã sunt veşti bune pentru tine. Eu m-am închinat cu smerenie şi mi-am dat seama cã (acest mesaj) era o uşurare pentru mine.
Trimisul lui Allah înştiintase lumea cã Allah acceptase cãinta noastrã, pe când îşi fãcea rugãciunea de dinainte de revãrsatul zorilor. Atunci toatã lumea a început sã vinã şi sã ne anunte vestea bunã şi unii oameni au mers la prietenii mei sã le spunã şi lor bucuria, iar un om din tribul Aslam a venit în galop pe calul sãu şi calul sãu a ajuns mai repede la mine decât glasul lui. Când a ajuns la mine mi-a dat vestea bunã. Atunci mi-am scos veşmintele şi l-am îmbrãcat cu ele, ca multumire pentru ştirea ce mi-o adusese, şi, pe Allah, nu aveam altceva (alte veşminte) decât aceste douã (haine), la vremea aceea, aşa cã am rugat pe cineva sã-mi împrumute douã veşminte cu care m-am îmbrãcat. Am mers la Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi pe drum am întâlnit grupuri de oameni care mi-au adresat urãri de bine datoritã (acceptãrii) cãintei, şi care mi-au zis: Iatã urãri de bine din partea noastrã, deoarece cãinta ta a fost acceptatã de cãtre Allah. Dupã care, am ajuns la moschee şi Trimisul lui Allah şedea acolo printre oameni. Atunci Talha ibn 'Ubaidullah s-a ridicat şi a alergat cãtre mine, mi-a atins mâna şi m-a salutat, însã, pe Allah, nimeni altcineva dintre emigranti (în afarã de el) nu s-a ridicat (sã mã salute). Ka'b a spus cã n-a uitat niciodatã (gestul frumos al lui) Talha. Mai departe Ka'b a zis: L-am salutat pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) cu Assalamu 'Alaikum, iar fata lui strãlucea de plãcere şi a zis: Bucuria şi binecuvântarea sã fie cu tine, cãci niciodatã nu te-ai mai bucurat şi nici nu te vei mai bucura la fel cum te bucuri astãzi, de când te-a nãscut maica ta. Eu am zis: O, Trimis al lui Allah! Aceastã acceptare a cãintei este de la tine sau de la Allah? El a rãspuns: Nu, (nu este de la mine), este de la Allah, şi era trãsãtura obişnuitã a Trimisului lui Allah, ca atunci când era fericit sã i se lumineze fata ca şi când era o bucatã din lunã; dupã semnul acesta recunoşteam noi (cât de mare îi era încântarea). Cum stãteam dinaintea lui, am zis: Trimis al lui Allah, îmi este îngãduit sã-mi dau averea milostenie de dragul lui Allah şi al Trimisului Sãu? La care Trimisul lui Allah a rãspuns: Pãstreazã ceva pentru tine, cãci îti va prinde bine. Eu am zis: Voi pãstra pentru mine acea parte (din averea mea) care am primit-o (cu ocazia expediþiei de) la Khaibar. Şi am mai zis: Trimis al lui Allah, adevãr spun tie, Allah mi-a dãruit mântuirea cãci am spus adevãrul, de aceea (eu cred cã) cãinta implicã faptul ca, atâta timp cât trãiesc sã nu grãiesc altceva în afara adevãrului.
Ka'b a mai adãugat: "Pe Allah, nu ştiu dacã vreunul dintre musulmani a fost supus la o încercare mai grea decât mine, din cauzã cã am spus adevãrul". Şi de când am fãcut aceastã mentiune în fata Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi pânã în ziua de azi, n-am mai mintit niciodatã şi, pe Allah, am hotãrât sã nu mint şi sper cã Allah mã va feri (de încercãri) pentru tot restul vietii mele, cãci Allah Cel Preaînalt şi Glorios a revelat aceste versete: O, voi cei care credeti! Temeti-vã de Allah şi fiti cu cei iubitori de adevãr! (9 : 119)
Ka'b a spus: Pe Allah, de când Allah m-a îndreptat cãtre Islam, n-a fost o binecuvântare mai mare pentru mine decât acest adevãr al meu pe care l-am spus Trimisului lui Allah şi dacã aş fi spus vreo minciunã aş fi fost nenorocit la fel ca şi cei care au mintit, cãci cu privire la cei ce au mintit, Allah a spus cele mai aspre cuvinte îndreptate cãtre cineva de când a coborât El revelatia şi cuvintele lui Allah sunt: Ei vã vor jura pe Allah, când voi vã veti întoarce la ei, pentru ca voi sã-i iertati pe ei. Îndepãrtati- vã de ei, cãci ei sunt o spurcãciune, iar sãlaşul lor va fi Gheena, ca rãsplatã pentru ceea ce ei au agonisit. / Vã vor jura vouã ca sã fiti multumiti de ei. Dar dacã voi veti fi multumiti, totuşi Allah nu va fi multumit de cei nelegiuiti! (9 : 95, 96)
Hotãrârea în problema noastrã, a celor trei, a fost amânatã, separat de cazul celor care aduseserã motivatii sub jurãmânt în fata Trimisului lui Allah şi pe care el le-a îngãduit. El a primit noi jurãminte de credintã din partea lor şi s-a rugat ca ei sã fie iertati. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a tinut pricina noastrã în aşteptare, pânã ce Allah a hotãrât în privinta ei. Cei trei, a cãror pricinã a fost cercetatã, au primit iertarea. Referirea, aici, nu se face la faptul cã nu am participat la expeditie, ci la faptul cã Profetul a amânat pricina noastrã şi a tinut-o în aşteptare, peste pricina celor care au adus scuze sub jurãmânt, pe care el le-a acceptat.
(Bukhari şi Muslim)


O altã versiune adaugã: Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a pornit spre Tabuk într-o zi de joi. El a ales sã porneascã în cãlãtorie în aceastã zi. O altã versiune este aceea cã el obişnuia sã se întoarcã dintr-o cãlãtorie dis-de-dimineatã şi mergea direct la moschee unde oferea douã rak'at (prosternãri) de rugãciune. Dupã aceea şedea acolo (ca sã primeascã oamenii).


22. Imran ibn Husain al Khaza'i (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata: "O femeie din tribul Juhaina, care a rãmas gravidã dupã ce a preacurvit, s-a prezentat dinaintea Trimisului lui Allah şi a zis: O, Trimis al lui Allah! Am fãcut un pãcat supus la Hadd, îndrumã, deci, executarea pedepsei. El şi-a chemat straja şi a zis: Poartã-te blând cu ea. Ad-o la mine dupã ce naşte pruncul. Şi omul acesta a îndeplinit poruncile. La urmã, Trimisul lui Allah a poruncit sã se execute pedeapsa şi ea a fost legatã, apoi bãtutã cu pietre pânã ce a murit. Trimisul lui Allah a condus rugãciunile de la îngropãciunea ei. 'Umar a remarcat: O, Trimis al lui Allah! Ea a preacurvit dar tu ai fãcut rugãciuni la îngropãciunea ei. El a rãspuns: Ea a suferit atât de mult încât cãinta ei ar fi de ajuns pentru şaptezeci de oameni din Medina. Ce cãintã poate fi mai mare, decât aceea cã ea şi-a dat viata de bunãvoie pentru a câştiga plãcerea lui Allah, Stãpânul Laudelor şi Gloriei?
(Muslim)


23. Ibn 'Abbas (Allah sã-i aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Dacã fiinta omeneascã ar avea o vale plinã cu aur, şi dacã ar mai fi încã o vale plinã cu aur, atunci el le-ar dori pe amândouã. Nimic nu-i umple gura în afarã de pãmântul din mormânt. Allah se întoarce cu milã cãtre cel ce se cãieşte.
(Convenit)


24. Abu Huraira relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Allah Preaînaltul va avea multã plãcere de douã persoane; una dintre ele o ucide pe cealaltã, dar ambele vor ajunge în Paradis. Primul este ucis de celãlalt în vreme ce luptã în cauza lui Allah, dupã care Allah îşi varsã mila asupra celui de al doilea şi îl cãlãuzeşte sã primeascã Islamul, iar el moare ca un martir (luptând) în cauza lui Allah.
(Convenit)

Superioritatea monoteismului

Abu Dhar (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis că Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: „Răsplata celui care face o faptă bună va fi de zece ori mai mare decât fapta sa sau chiar mai mult. Acela care a săvârşit un păcat va fi pedepsit numai pentru atât sau Eu îl voi ierta. Oricine se apropie de Mine cu o palmă, Eu Mă voi apropia de el cu un cot. Şi oricine se apropie de Mine cu un cot, Eu Mă voi apropia de el cu un stânjen. Şi oricine vine la Mine mergând, Eu Mă voi duce la el în fugă. Iar cel care vine înaintea Mea cu păcate mari, aproape cât Pământul, cu condiţia ca el să nu-Mi asocieze Mie nimic, Eu Mă voi întoarce spre el cu iertare la fel de mare”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim, Ibn Majah şi Ahmad în al său „Musnad”.
În altă tradiţie profetică se susţine: „Cel care Îi va asocia ceva lui Allah va intra în Iad” (Muslim).

Abu Sa‘id Al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Niciunul dintre voi nu se va certa în ce priveşte drepturile voastre din această lume cu mai multă vehemenţă decât credincioşii cu Domnul lor pentru fraţii lor trimişi în Iad”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: „Ei vor spune: «O, Allah! Confraţii noştri obişnuiau să se roage cu noi, să postească cu noi şi să îndeplinească pelerinajul cu noi. Dar Tu i-ai trimis în Foc»”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus în continuare: „Allah va spune: «Duceţi-vă şi aduceţi pe oricine cunoaşteţi (dintre ei)»”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Credincioşii se vor duce la ei şi îi vor recunoaşte după faţă. Unii dintre ei vor fi cuprinşi de foc până la jumătatea gambelor lor, iar alţii până la glezne. Îi vor aduce şi vor spune: «O, Allah! I-am scos pe cei pe care ne-ai poruncit»”. Apoi Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah va spune: «Aduceţi-i pe aceia care au în sufletul lor credinţă care să cântărească cât un dinar (moneda)». Apoi El va spune: «Scoateţi-i pe cei care au în inima lor credinţă care să cântărească cât jumătate de dinar», până când El va spune: «Scoateţi-i pe cei care au în inima lor credinţă egală cu greutatea unui atom»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Nasa’i şi Ibn Majah.

După ce a relatat acest hadis, Abu Sa‘id a spus: „Cel care nu acceptă acest hadis ca fiind adevărat să citească acest verset:
«Allah nu iartă să I se facă vreun părtaş. Afară de aceasta, El iartă cui voieşte. Iar acela care pune în rând cu Allah un părtaş, născoceşte un mare păcat!»” (Coran 4: 48).

Primejdia Şirk-ului (atribuirea de asociaţi lui Allah)

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „În Ziua de Apoi, Ibrahim / Avram (pacea fie asupra sa!) îşi va vedea tatăl Azar (într-o stare jalnică), iar faţa lui va fi întunecată şi plină de praf. Atunci Ibrahim îi va reaminti: «Nu ţi-am spus eu să mi te supui?». Tatăl lui îi va răspunde: «Astăzi nu te voi nega!». Apoi Ibrahim va spune: «O, Allah! Mi-ai promis să nu mă dezonorezi în Ziua de Apoi. Şi ce este mai ruşinos pentru mine decât nenorocitul meu tată?». Allah Atotputernicul şi Gloriosul va spune: «Am interzis Paradisul pentru necredincioşi». Apoi se va spune: «O, Ibrahim, priveşte! Ce este sub picioarele tale?». El se va uita şi îşi va vedea tatăl ca o hienă, murdărit cu noroi, prins de picioare şi aruncat în Iad”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari.

Din cauza necredinţei, Azar nu va fi iertat, în pofida intervenţiei fiului său Ibrahim / Avram (pacea fie asupra sa!) pentru el, ci va fi transformat într-un animal şi trimis în Iad. De asemenea, acest hadis ne arată că păgânilor, cu oricine s-ar înrudi, le va fi interzis pentru totdeauna să intre în Paradis. Ei vor rămâne în Iad şi vor suferi chinurile pedepsei de care au fost avertizaţi prin profeţii lui Allah, de-a lungul timpului.

Anas bin Malik (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul va spune persoanei cel mai puţin pedepsită dintre oamenii din Iad, în Ziua Judecăţii: «Ai ceva pe pământ, pe care să-l oferi drept răscumpărare (pentru a te proteja de chinurile focului)?». El va spune: «Da». Apoi Allah va spune: «În timp ce te aflai în şalele lui Adam ţi-am cerut mai puţin decât atât - să nu-Mi asociezi pe nimeni -, dar ai refuzat şi i-ai adorat pe alţii pe lângă Mine»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari şi Muslim.
Concluzia acestui hadis este că un credincios ale cărui păcate acoperă întregul glob va fi iertat, atât timp cât nu-I asociază pe nimeni lui Allah

Avertizare împotriva ipocriziei

Mahmud bin Labid (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Cel mai înspăimântător lucru de care mă tem pentru voi este politeismul minor». Companionii au întrebat: «Ce este politeismul minor?». El a răspuns: «Este ipocrizia.» şi a adăugat că, în Ziua Judecăţii, când va răsplăti oamenii pentru faptele lor, Allah Atotputernicul şi Gloriosul le va spune ipocriţilor: «Duceţi-vă la aceia de dragul cărora obişnuiaţi să îndepliniţi fapte bune şi vedeţi dacă veţi obţine vreo răsplată de la ei»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost menţionat în „Musnad” de Ahmad.

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Dintre toţi cei pe care oamenii Mi-i asociază, Eu sunt Cel care nu are deloc nevoie de asociere. Iar pe oricine îndeplineşte o faptă prin care Îmi atribuie pe alţii Eu îl voi abandona - pe el şi actul lui de politeism»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.

Şirk (politeismul) este un păcat şi, dacă cel care îl îndeplineşte moare fără să se căiască, el nu va fi niciodată iertat. Cu siguranţă, Allah a interzis Paradisul celui care Îi atribuie asociaţi în adorare; locuinţa aceluia va fi focul.

Cel a cărui intenţie nu este pură va merita Iadul. Puritatea intenţiei este esenţială în toate faptele

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „L-am auzit pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: «Primul dintre oamenii a căror situaţie va fi decisă în Ziua Judecăţii va fi cel care a murit ca martir. El va fi adus în faţă. Allah îi va face cunoscute binecuvântările Lui (dăruite lui în timpul vieţii). Bărbatul le va recunoaşte. Apoi Allah îl va întreba: «Ce ai făcut cu ele?». El va răspunde: «Am luptat pe calea Ta până când am murit ca martir». Allah va spune: «Minţi. Ai luptat numai ca să fii numit un luptător neînfricat». Apoi va porunci împotriva lui. Astfel, el va fi tras de faţă şi aruncat în Iad.

Al doilea va fi un bărbat care a studiat teologia. Apoi, el i-a învăţat mai departe pe alţii şi a recitat Coranul. El va fi adus (pentru judecată). Allah îi va aminti de favorurile Lui (pe care le-a revărsat din abundenţă asupra sa în timpul vieţii). El va recunoaşte (că s-a bucurat de ele în această viaţă). Apoi, Allah îl va întreba: «Ce ai făcut cu ele?». El va răspunde: «Am dobândit cunoştinţe şi le-am împărtăşit şi, de asemenea, am recitat Coranul de dragul Tău». Allah va observa: «Ai minţit, deoarece tu ai dobândit cunoştinţe pentru a fi renumit ca savant şi ai recitat Coranul pentru a fi cunoscut drept Qari (cel care recită Coranul conform regulilor)». Apoi va porunci împotriva lui. Astfel, el va fi tras de faţă şi aruncat în Iad.

Al treilea va fi un bărbat pe care Allah l-a făcut foarte bogat şi căruia i-a dăruit orice fel de avere. El va fi adus pentru judecată. Allah îi va aduce la cunoştinţă darurile Sale pe care i le-a oferit în timpul vieţii. El le va recunoaşte. Apoi, Allah îl va întreba: «Ce ai făcut cu ele?». El va răspunde: «Nu am lăsat nicio modalitate în care Îţi place să fie cheltuiţi banii fără să îi fi cheltuit de dragul Tău». Allah va spune: «Minţi. Ai făcut acestea ca să fii cunoscut drept generos (în societate); (Înseamnă că ai primit răsplata ta în lume, conform intenţiei tale). Acum nu meriţi altceva în Viaţa de Apoi decât Iadul». Allah va porunci împotriva lui şi va fi târât cu faţa în jos şi apoi aruncat în Iad”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim şi Nasa’i.

Puritatea intenţiei stă în spatele oricărei fapte. Dacă vei depune eforturi pentru a face impresie, nu vei primi nicio răsplată. În cele din urmă, dacă cineva iubeşte pe altcineva din motive pur lumeşti, aceasta nu va conta în Viaţa de Apoi. Dar dragostea de dragul lui Allah Atotputernicul şi Gloriosul este o virtute mare în Viaţa de Apoi. O asemenea dragoste poate fi dragostea unui musulman de a învăţa de la fratele său sau de a-l lua drept tovarăş în faptele bune, fără niciun considerent lumesc; dacă există ceva lumesc, intenţia nu este pură.

Superioritatea celor care cred în unicitatea lui Allah şi pedeapsa evreilor şi creştinilor

Abu Musa (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „În Ziua Judecăţii, Umma (comunitatea) mea va fi adunată în trei grupuri. Un grup va intra în Paradis fără a da socoteală (pentru faptele lor). Un altul va da o socoteală uşoară şi va fi admis în Paradis. Şi va mai veni un alt grup, cu oameni cărând în spate grămezi de păcate, înalte cât munţii cei mari. Allah va întreba îngerii, deşi El ştie cel mai bine despre ei: «Cine sunt aceşti oameni?». Ei vor răspunde: «Sunt slujitorii Tăi umili». El va spune: «Uşurează-i de pedepse şi aşează-le pe evrei şi pe creştini, apoi, prin Îndurarea Mea, lasă-i (pe slujitorii umili) să intre în Paradis»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost menţionat de Hakim în „Mustadrak”.

~ SINCERITATEA ŞI SEMNIFICATIA INTENTIILOR ÎN TOATE ACTIUNILE ~

Allah Preaînaltul spune:

Şi nu li s-a poruncit decât sã-L adore pe Allah, cu credintã curatã şi
statornicã în religia Lui, sã împlineascã Rugãciunea şi sã achite Dania. Şi aceasta este credinta [comunitãtii] celei drepte. (98 : 5)
Nu vor ajunge la Allah carnea şi sângele lor, ci va ajunge la Elevlavia voastrã. (22 : 37)
Spune: “De veti tine ascuns ceea ce se aflã în sufletele voastre sau de veti da pe fatã acestea, Allah le ştie". (3 : 29)


 'Umar ibn al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea ii binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând:
Faptele trebuie cãlãuzite de intentii şi pentru fiecare persoanã (este pus deoparte) ceea ce îşi doreşte. Cel a cãrui pribegie este de dragul lui Allah şi al Trimisului lui Allah (este, de fapt, pentru Allah şi Trimisul Sãu), iar cel care pribegeşte pentru cele lumeşti, de aceasta va avea parte; şi cel ce pribegeşte de dragul unei femei, se însoarã cu ea şi astfel pribegia sa este pentru telul ce-l are în minte.
(Convenit)


 Umm al mo'minin A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) relateazã cã
Trimisul lui Allah a spus: O armatã înainteazã spre Ka'ba, dar când va ajunge la câmpie, vor fi toti înghititi de pãmânt, de la primul pânã la ultimul. La care ea a întrebat: O, Trimis al lui Allah! Dar de ce toti? El a rãspuns: Toti vor fi îngropati, dar vor fi înviati pentru judecatã, potriviti intentiilor lor.
(Convenit)

 Umm al mo'minin A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a spus: Dupã cucerirea Mekkãi nu va mai fi pribegie, ci numai Jihad (lupta în cauza lui Allah) continuã şi cu bunã intentie; deci când sunteti chemati la luptã, rãspundeti chemãrii.
(Convenit)


 Jabir ibn 'Abdullah al-Ansari (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata: Îl însoteam pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) într-o expeditie, când el a zis: Sunt nişte oameni în Medina, al cãror suflet este cu voi oriunde mergeti şi prin orice vale treceti. Nu s-au alãturat nouã cu trupul din cauza bolilor ce le au; şi o versiune completeazã: N-au reuşit sã-şi primeascã plata de rãsplatã.
(Muslim)


Versiunea lui Bukhari este: Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Ne întorceam cu Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) din campania de la Tabuk, când el a remarcat: Sunt oameni ce au rãmas în Medina care au fost alãturi de noi (ne-au sprijinit) cu sufletul, oriunde am fost şi în orice vale am trecut. Ei au rãmas în urma noastrã cãci au avut pricini întemeiate.


 Ma'an ibn Yazid ibn Akhnas (Ma'an, tatãl şi bunicul sãu sunt toti Tovarãşi ai Profetului) relata: Tatãl meu a pus deoparte câtiva dinari pentru milostenie şi i-a dat unei persoane din moschee. Am mers la acea persoanã şi am adus înapoi tatãlui meu dinarii aceia. Şi atunci ne-am îndreptat spre Trimisul lui Allah şi i-am prezentat problema. El i-a spus tatãlui meu: Yazid, ai fost rãsplãtit pentru ceea ce ai avut în gând, iar mie mi-a zis: Ma'an, eşti îndreptãtit la ceea ce ai luat.
(Bukhari)


Abi Is'haq Sa'd ibn Abi Waqqas (unul dintre cei zece care au primit vestea intrãrii în Paradis) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) m-a vizitat când am fost lovit de o boalã care m-a adus aproape de uşa mortii în anul de Hajjat-ul-Wada' (Pelerinajul de Adio). Eu am zis: Trimis al lui Allah, poti vedea prea bine suferinta în care mã aflu şi eu sunt un om înstãrit dar nu am pe nimeni care sã mã moşteneascã în afarã de unica mea fiicã. Sã dau milostenie douã treimi din averea mea? El a rãspuns negativ. Eu am zis: Sã dau milostenie jumãtate?
El a rãspuns negativ, apoi a adãugat: Dã o treime şi atât va fi de-ajuns.
Sã-ti laşi moştenitorii în bunãstare este mai bine decât sã-i laşi în sãrãcie, cerşind de la oameni; niciodatã sã nu faci o cheltuialã, cãutând prin aceasta plãcerea lui Allah, ci vei fi rãsplãtit chiar pentru o îmbucãturã de hranã pe care o pui în gura nevestei tale. Eu am zis: O, Trimis al lui Allah, voi supravietui eu tovarãşilor mei? El a spus: Dacã le supravietuieşti, sã faci o astfel de faptã prin mijlocirea cãreia sã împlineşti plãcerea lui Allah, dar sã-ti îmbunãtãteşti statutul (în religie) şi prestigiul; s-ar putea sã supravietuie şti, ca oamenii sã tragã foloase de pe urma ta, iar ceilalti sã sufere din cauza ta. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a mai adãugat: Allah, încheie pentru Tovarãşii mei pribegia lor şi nu-i lasã sã se întoarcã înfrânti. Sa'd ibn Khaula, este totuşi nefericit. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a simtit îndurerat pentru el, cãci el murise în Mekka.
(Convenit)


 Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a spus: Allah nu priveşte la fetele vostre şi nici la averea voastrã, însã El priveşte la faptele voastre şi în inimile voastre.
(Muslim)


 Abu Musa al-Aş'ari (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã un om a venit la Trimisul lui Allah şi a spus: Un om luptã pentru pradã, altul pentru a câştiga reputatia de luptãtor şi altul pentru a-şi arãta curajul; care dintre aceştia se aflã pe calea lui Allah? El a rãspuns: Cel care luptã pentru ca, cuvântul lui Allah sã fie preamãrit, se aflã pe calea lui Allah (luptã în cauza lui Allah).
(Convenit)


Abu Bakra al-Thaqfi (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relata cã Trimisul lui Allah a zis: Când doi musulmani luptã unul împotriva celuilalt cu sabia şi unul este ucis, amândoi sunt condamnati sã meargã în Iad. Eu i-am zis:
Trimis al lui Allah! În ce priveşte pe cel ce ucide, este de înteles, dar de ce şi celãlalt? El (Profetul) a rãspuns: Celãlalt dorea sã-şi omoare potrivnicul.
(Convenit)

     Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: "Rãsplata rugãciunii oferitã de o persoanã, în adunare, este de douãzeci şi cinci de ori mai mare decât cea a rugãciunii oferite în propria casã sau în piatã (de unul singur). Şi aceasta, din pricina faptului cã, atunci când face ablutiunea, şi o face perfect, dupã ce porneşte spre moschee cu unicul gând de a face rugãciune, atunci pentru fiecare pas pe care el îl face cãtre moschee, rãsplata lui creşte cu un grad şi pãcatul lui este şters de pe rãbojul sãu (de fapte); când el face rugãciune, îngerii implorã încontinuu binecuvântarea şi iertarea lui Allah pentru el, atâta vreme cât el rãmâne la Musaleia sa. Ei zic: O, Allah! Revarsã binecuvântãrile Tale asupra lui, fii Milostiv şi Blând cu el.
(Convenit)


     Abdullah ibn 'Abbas ibn Abdul Muttalib (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a transmis de la Domnul Preamãrit şi Binecuvântat: Adevãrat, El a definit binele şi rãul şi a explicat limpede şi amãnuntit progresia lor.
Cel care are intentia sã facã o faptã bunã, Allah înseamnã pentru el o mãsurã plinã de bine, iar dacã îşi duce intentia la îndeplinire, Puternicul şi Gloriosul Allah îl rãsplãteşte de la zece la şapte sute de ori şi chiar mai mult. Cel care este tentat sã facã o faptã rea, Allah înscrie în contul sãu o pedeapsã pe mãsurã. Şi dacã intentioneazã sã-şi transpunã gândul în faptã, Allah întoarce rãul asupra lui.
(Convenit)


      'Abdullah ibn 'Umar ibn Al-Khattab, relateazã cã el l-a auzit pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) spunând: Trei persoane dintr-o natie ce era înaintea noastrã se aflau într-o cãlãtorie, când au fost surprinse de o furtunã şi s-au adãpostit într-o peşterã. O stâncã a alunecat şi a blocat ieşirea din peşterã. Una din cele trei persoane a zis: Amintiti-vã de faptele bune pe care le-ati fãcut cu sinceritate pentru Allah. Implorati-l pe Allah sã vã elibereze (din aceastã nenorocire) în virtutea unei fapte drepte (El poate îndepãrta stânca). La care unul dintre ei a zis: pãrintii mei erau foarte bãtrâni şi eu aveam obiceiul sã le ofer lapte înainte ca pruncii mei şi ceilalti membri ai familiei mele sã-şi primeascã portia. Într-o zi, am mers mai departe în cãutarea unor copaci verzi şi n-am reuşit sã mã întorc la timp acasã, înainte ca pãrintii mei sã meargã la culcare. Dupã ce am muls ca de obicei şi le-am adus laptele, ei erau deja adormiti. N-am vrut sã-i deranjez, dar nici n-am vrut sã dau copiilor mei sã bea lapte înaintea lor (a pãrintilor mei). Copiii mei plângeau de foame la picioarele mele, dar eu am aşteptat trezirea lor pânã la ivirea zorilor.
(Aceastã stare de lucruri a durat pânã dimineata). Când s-au trezit au bãut lapte. O, Doamne! Tu ştii dacã am procedat astfel ca sã fac voia Ta, atunci scapã-ne de nenorocirea ce s-a abãtut asupra noastrã prin aceastã stâncã.
La care, stânca s-a mişcat putin, dar nu destul ca ei sã poatã trece. Celãlalt a spus: O, Doamne! Eu am avut o verişoarã pe care am iubit-o cu dragostea profundã a bãrbatilor pentru femei. Am încercat sã o ademenesc, dar ea a refuzat. Dupã care, într-un an cu foamete, ea s-a apropiat de mine. I-am dat o sutã douãzeci de dinari, cu conditia ca ea sã mi se dea. Ea a fost de acord, dar când am fost împreunã (pentru raport sexual) ea a spus:
O, slujitor al lui Allah! Teme-te de Allah şi nu rupe sigiliul mişeleşte.
De-atunci încolo m-am ferit de ea, în ciuda faptului cã o iubeam înfocat; şi i-am îngãduit sã pãstreze şi banii pe care îi dãdusem. O, Allah! Tu ştii dacã am fãcut astfel ca sã împlinesc voia Ta, atunci îndepãrteazã nenorocirea de care suferim. Din nou stânca s-a mutat putin, dar tot n-au putut ieşi afarã. Al treilea a zis: Doamne! Eu am tocmit nişte muncitori sã-mi lucreze şi le-am plãtit simbrie, dar unul dintre ei a plecat fãrã sã vinã şi sã ia ce i se cuvenea. Eu am investit partea lui în negoþ, care a prosperat foarte mult. Dupã multã vreme, el a venit la mine şi a zis: O, slujitor al lui Allah! Plãteşte-mi ce mi se cuvine. Eu am zis: Tot ceea ce vezi este al tãu - cãmile, vite, capre şi sclavi. El a zis: O, slujitor al lui Allah! Nu face glume pe seama mea. Eu l-am asigurat cã nu glumeam. Atunci el a luat toate lucrurile şi a plecat. Nu a lãsat nimic. Doamne! dacã am procedat astfel încercând sã fac voia Ta, atunci scapã-ne de nenorocirea noastrã. Stânca a alunecat într-o parte şi ei au pãşit afarã liberi.
(Convenit)

SFATURI CU PRIVIRE LA FEMEI

Allah Preaînaltul spune:

Ci purtati-vã cu ele dupã cuviintã! (4 : 19)

Nu veti putea sã vã purtati întocmai la fel cu [toate] soatele, chiar dacã ati voi cu tot dinadinsul. Dar nu vã întoarceti cu totul [cãtre vreuna dintre ele], lãsând-o [pe cealaltã] ca atârnatã! Însã dacã îndreptati aceasta şi vã temeti, Allah este Iertãtor şi Îndurãtor. (4 : 129)
_______________
 Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunând: Purtati-vã cu blândete fatã de femei, cãci ele au fost create dintr-o coastã şi cea mai curbatã parte a unei coaste este vârful ei. Dacã încercati sã o îndreptati, o veti frânge, iar dacã o lãsati în pace, va rãmâne curbatã; aşadar purtati-vã blând cu femeile.

(Bukhari şi Muslim)

Într-o altã versiune a lui Bukhari şi Muslim: O femeie este ca o coastã, dacã încercati sã o îndreptati, se va frânge, însã dacã vã place de ea, veti face în aşa fel încât îndoitura sã rãmânã în ea.
Într-o altã versiune a lui Muslim: Femeia a fost creatã dintr-o coastã şi nu va putea fi nicicum îndreptatã; deci, dacã doriti sã vã folositi de ea, faceti-o astfel ca îndoitura sã rãmânã în ea. Iar dacã încercati sã o îndreptati, o veti frânge, iar frântura înseamnã divortul de ea.

____________________
 'Abdullah ibn Zam'a (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el a auzit de la Trimisul lui Allah cînd acesta tinea o predicã. Când Profetul a adus vorba despre cãmila lui Salih (pacea fie asupra lui!) şi despre cel ce a schilodit-o, el a zis: Pãzea, cel mai hain om dintre ei s-a ridicat (pentru necredintã). (91 : 12); aceasta înseamnã cã o cãpetenie foarte puternicã, rãutãcioasã şi cu pozitie înaltã între oameni s-a repezit sã taie picioarele cãmilei. Apoi el s-a referit la femei şi a zis: Unii dintre voi vã bateti nevestele ca şi cum ar fi nişte sclave şi apoi, la sfârşitul zilei, vã împreunati cu ele. Apoi le-a tinut o predicã în legãturã cu cei ce râd de altii care slobod vânturi, spunând: De ce unii dintre voi râd de altii care fac ceea ce faceti voi înşivã?

(Convenit)
_________________
 Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el l-a auzi
pe Trimisul lui Allah spunând: Un credincios nu trebuie sã poarte duşmãnie unei femei credincioase; dacã îi displace vreuna dintre trãsãturile ei, va fi încântat de alta.
(Muslim)
__________________________
 'Amr ibn Juşami (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el l-a
auzit pe Trimisul lui Allah tinând o predicã cu ocazia Pelerinajului de Adio.
Dupã ce a adus laude lui Allah, el i-a mustrat pe oameni: Purtati-vã blând cu femeile, ele sunt prizoniere în mâinile voastre, iar voi nu aveti altã datorie fatã de ele. În cazul în care ele se fac vinovate de necuviintã neîndoielnicã, le puteti lãsa singure în paturile lor şi puteti sã le aplicati o pedeapsã uşoarã. Dacã vã sunt supuse, sã nu faceti altceva împotriva lor.
Voi aveti drepturi asupra nevestelor voastre, iar ele au drepturi asupra voastrã. Dreptul vostru este ca ele sã nu îngãduie cuiva fatã de care simtiti neplãcere sã intre în casa voastrã, iar dreptul lor este ca voi sã le tratati cum se cuvine, cât priveşte hrana şi îmbrãcãmintea.
(Tirmidhi)
___________________
 Mu'awiya ibn Haidah (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã
el l-a întrebat pe Trimisul lui Allah: Ce drepturi poate pretinde o nevastã de la sotul ei? El a rãspuns: Sã-i dai de mâncare cât mãnânci şi tu, sã o îmbraci când tu însuti te îmbraci, sã nu o loveşti peste fatã şi sã nu o insulti sau sã te desparti de ea decât în casã.
(Abu Dawud)
___________________
 Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el l-a auzit

pe Trimisul lui Allah spunând: Credincioşii cu cea mai minunatã credintã sunt cei care au dispozitia cea mai bunã, iar cei mai buni dintre noi sunt cei care aratã bunãtate fatã de nevestele lor.
(Tirmidhi)
_______________________
 Iyas ibn 'Abdullah (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el
l-a auzit pe Trimisul lui Allah spunând: Sã nu loviti slujnicele lui Allah. Când 'Umar (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a venit la Trimisul lui Allah şi a zis: Femeile au devenit îndrãznete fatã de sotii lor, el a dat îngãduinta sã le batã. Apoi, o multime de femei au mers la familia Trimisului lui Allah, sã se plângã de sotii lor, şi el (Profetul) a zis: Multe femei au venit la familia lui Muhammad sã se plângã de sotii lor. Aceia care fac astfel, nu sunt cei mai buni dintre noi.
(Abu Dawud)
_____________________
'Abdullah ibn 'Amr ibn al-'As (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a zis: Lumea nu este altceva decât o rezervã de hranã şi cea mai bunã rezervã de hranã a lumii este femeia cuvioasa şi credincioasã.

(Muslim)

Virtutiile binefacerile pelerinajului

Ebu Raziin a relatat ca a venit la profet (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) si l-a intrebat: Tatal meu este batran si no poate indeplini pelerinajul si umrah, la care profetul i-a spus: Indeplineste pelerinajul si umrah in locul tatalui tau.

Geabir a relatat ca profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a fost intrebat despre umrah daca este obligatorie si a raspuns: Nu este obligatorie dar daca o implinesti este mai bine pentru tine.


Ibn Omar a relatat ca profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: Islamul a fost cladit pe cinci stalpi; marturisirea ca nu exista alta divinitate afara de Allah si Muhammed este trimisul Lui, implinirea rugaciunii, achitarea daniei, postul Ramadanului si pelerinajul la casa lui Allah.


Geabir a relatat ca profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: Rugaciunea facuta la Moscheea cea Sfanta este mai pretioasa decat o suta de mii de rugaciunii facute in alte moscheii.


 
Ebu Hurayrah a relatat ca profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a fost intrebat care este cea mai buna fapta? A spus: Credinta in Allah si in trimisul Lui, s-a spus: Apoi care? A spus: Gihadul pe calea lui Allah, s-a spus: Apoi care? A spus: Pelerinajul primit.


Aysa a relatat ca l-a intrebat pe profet(pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa): O, trimis a lui Allah! Vedem ca cea mai buna fapta este gihadul, de ce nu i-l practicam? Profetul a spus: Mai bun decat gihadul este pelerinajul primit.


Abu Hurairah a relatat că Profetul (salleAllahu aleihi ue sellem) a spus: „Jihadul celui în vârstă, al celui slab şi al femeii este pelerinajul”.


Abu Hurairah a relatat că Profetul (salleAllahu aleihi ue sellem) a spus: „Cei veniţi să împlinească Haj şi Umra sunt delegaţi ai lui Allah, dacă Îi cer ceva le răspunde şi dacă Îi cer să-i ierte, îi iartă".


Ebu Hurayrah a relatat ca profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: Cine face pelerinajul fara sa vorbeasca urat si fara sa savarseasca pacate se intoarce ca nou nascut (fara pacate).


Ebu Hurayrah a relatat ca profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus:De la un umrah la altul se iarta pacatele savarsite iar hajul primit are ca rasplata Raiul.


Ibn Abbas a relatat ca profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: Umrah in luna Ramadanului este ca pelerinajul.


Abdullah ibn Mesud a relatat ca profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a spus: Succedati pelerinajul si umrah deoarece ele indeparteaza saracia si pacatele asa cum indeparteaza focul mizeria fierului, aurului si argintului, iar pelerinajul primit are ca rasplata Raiul.


Profetul a spus: Cine perindeaza in jurul acestei case( Keabeh) de sapte ori este ca cel care a eliberat un rob, de cate ori pune un picior si ridica pe celalalt, Allah ii sterge un pacat si scrie o rasplata.


Ibn Omar a relatat ca profetul (pacea si binecuvantarea lui Allah fie asupra sa) a unit umrah cu pelerinajul.


Profetul (salleAllahu aleihi ue sellem) a spus: "Cel care face binefaceri în timpul pelerinajului este ca cel care face binefaceri pe calea lui Allah: „dirham-ul” (banul) face cât şapte sute."

Ce pregateşte Allah pentru slujitorii Lui drepti ?

Abu Huraira(Allah sa fie multumit de el) a relatat ca Profetul ,saws, a spus : "Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Am pregătit pentru slujitorii Mei drepţi ceea ce niciun ochi nu a văzut şi nicio ureche nu a auzit şi nicio minte umană nu şi-a închipuit (de care nicio inimă umană n-a fost străbătută)»."


Relatat de Bukhari, Muslim, Tirmidhi şi Ibn Majah.

Superioritatea celor care nu folosesc amulete, nu s-au ars singuri şi nici nu cred în superstiţii

Ibn Mas‘ud (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „În Ziua Judecăţii, naţiunile vor fi aduse. Când îmi voi vedea comunitatea (Umma), voi fi uimit de numărul (membrilor săi) şi de forma sa deosebită. Ei vor umple câmpiile şi munţii. Allah mă va întreba: «Eşti mulţumit?». Voi răspunde: «Da, Doamne». El va răspunde: «Pe lângă aceşti oameni, încă şaptezeci de mii de persoane (adică - atât de mulţi) vor intra în Paradis fără a da socoteală. Ei vor fi dintre aceia care nu s-au vindecat cu ruqya (recitări şi amulete), nici nu s-au ars singuri, nici nu au crezut în prevestiri negre (semne), ci, în schimb, şi-au pus toată încrederea în Domnul lor». Auzind acestea, ‘Ukkaşa a spus: «Roagă-te la Allah (să fiu printre aceştia)»; Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «O, Allah! Fă-l să fie unul dintre ei». O altă persoană a spus: «Invocă binecuvântarea şi pentru mine (ca Allah să mă facă unul dintre ei)». Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «‘Ukkaşa ţi-a luat-o înainte în această privinţă»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Ibn Hibban în cartea sa – „مو ارد الظمن لزواتد ابن حبان”.
Amuleta este un lucru purtat în jurul gâtului pentru a obţine protecţie împotriva spiritelor rele sau a vrăjilor.

Măreţia Îndurării lui Allah

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Îndurarea Mea a întrecut Mânia Mea»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.

Un exemplu al Îndurării lui Allah faţă de slujitorii Săi

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Oricând slujitorii Mei intenţionează să îndeplinească o faptă rea, (le spun îngerilor care notează faptele): ´Nu o notaţi (ca dovadă) împotriva lui până când el nu o îndeplineşte (în fapt). Dacă a făcut astfel, notaţi-o exact ca pe o (singură) faptă în cartea sa. Dar, dacă se abţine să o îndeplinească, de dragul Meu, notaţi-o ca pe o virtute în favoarea sa. Iar când intenţionează să facă o faptă bună, dar nu o îndeplineşte, notaţi-o ca pe o virtute pentru el. Şi, dacă o pune în practică, notaţi o răsplată egală între zece şi şapte sute de ori (în favoarea sa)´»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari, Muslim şi Tirmidhi.

Hadisul de mai sus descrie pe scurt faptul că Allah, dacă El vrea, poate ierta şi pe cea mai păcătoasă persoană care crede în Unicitatea lui Allah şi în Profeţia lui Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Dar nu înseamnă că o persoană ar trebui să folosească aceasta drept justificare şi să se implice intenţionat în fapte rele, bazându-se pe Îndurarea lui Allah. Un bun musulman, care are în inima sa frică de Allah, trebuie să îndeplinească numai fapte bune şi să evite păcatele, conform poruncilor enunţate în Coran şi în hadisuri.

Avertisment dat celor care îşi pierd speranţa în Îndurarea lui Allah

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „L-am auzit pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: «Erau două persoane care se aveau ca fraţii între fiii lui Israel. Unul era ocupat cu săvârşirea de păcate, în timp ce celălalt era dedicat adorării. Cel devotat obişnuia să îl vadă pe prietenul său păcătuind şi să îl sfătuiască: ´Încetează să mai faci astfel´. Într-o zi, când şi-a găsit prietenul păcătuind, i-a spus: ´Evită acest lucru´. Prietenul său i-a spus: ´Lasă-mă în pace. Ai fost trimis să îmi porţi de grijă?´. Cel devotat a spus: ´Jur pe Allah, El nici nu te va ierta, nici nu te va primi în Paradis´. Când au murit, au fost aduşi în faţa Stăpânului Lumilor. Allah l-a întrebat pe cel devotat adorării: ´Erai sigur că Mă cunoşti sau aveai putere asupra a ceea ce este în mâinile Mele?´. Apoi i-a spus păcătosului: ´Du-te şi intră în Paradis - prin Îndurarea Mea - şi le-a poruncit îngerilor în legătură cu cel devotat: ´Conduceţi-l în Iad´»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Abu Da’ud în cartea sa „Sunan”.
După ce a relatat acest hadis, Abu Huraira a comentat: „Jur pe Cel în mâinile căruia se află sufletul meu: O vorbă rostită de cel devotat a distrus faptele lui bune din viaţa sa de aici şi din cea de Apoi”.

Acest hadis evidenţiază faptul că nimeni nu trebuie să pretindă că o persoană va intra în Paradis sau va păşi în Iad, pentru că verdictul în aceste cazuri Îi aparţine lui Allah Cel Atotputernic şi El va decide ceea ce Îl va mulţumi. Unei persoane drepte i se cere să facă binele şi să evite răul numai de dragul lui Allah şi să îi sfătuiască pe ceilalţi să facă în acelaşi mod. Nu ar trebui să rostească asemenea cuvinte care sfidează autoritatea lui Allah. Mai mult decât atât, este greşit să aluneci în disperare de teamă că ai pierdut Îndurarea lui Allah.

Jundub (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat că o persoană a spus: „Jur pe Allah! Allah nu o va ierta pe cutare (persoană)”. De aceea Allah Preaînaltul a afirmat: „Cine este cel care jură (pe Mine) că Eu nu-l voi ierta pe cutare? (Ascultă!) Cu siguranţă l-am iertat pe cutare şi ţi-am anulat faptele tale, sau cum Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim şi menţionat în „Mu'jam At-Tabrani Al-Kabir”.

Acest hadis ne atrage atenţia asupra conduitei respectuoase pe care un musulman trebuie să o aibă faţă de Allah Atotputernicul şi Gloriosul şi ne învaţă că o persoană nu ar trebui să se implice în lucruri pe care doar Allah Atotputernicul şi Gloriosul poate să le decidă, adică nimeni nu poate şti cine va merge în Iad şi cine va intra în Paradis.

Hadis despre rautate

رُوِيَ عن النبي ( صلى الله عليه و آله ) أنهُ قَالَ : " أَ لَا أُنَبِّئُكُمْ بِشَرِّ النَّاسِ " ؟

قَالُوا : بَلَى يَا رَسُولَ اللَّهِ .

قَالَ : " مَنْ أَبْغَضَ النَّاسَ وَ أَبْغَضَهُ النَّاسُ "

ثُمَّ قَالَ : " أَ لَا أُنَبِّئُكُمْ بِشَرٍّ مِنْ هَذَا " ؟

قَالُوا : بَلَى يَا رَسُولَ اللَّهِ .

قَالَ : " الَّذِي لَا يُقِيلُ عَثْرَةً ، وَ لَا يَقْبَلُ مَعْذِرَةً ، وَ لَا يَغْفِرُ ذَنْباً " .

ثُمَّ قَالَ : " أَ لَا أُنَبِّئُكُمْ بِشَرٍّ مِنْ هَذَا " ؟

قَالُوا : بَلَى يَا رَسُولَ اللَّهِ .

قَالَ : " مَنْ لَا يُؤْمَنُ شَرُّهُ ، وَ لَا يُرْجَى خَيْرُهُ

 

S-a povestit despre Profetul Mohammed (saws) ca ar fi spus:
"Vreti sa va spun despre oamenii rai?"
(Oamenii) au raspuns: "Da, mesager al lui Dumnezeu"
El a spus: "(sunt) cei care urasc oamenii si oamenii ii urasc pe ei"
Apoi a spus: "Sa va spun si despre altii mai rai de atat"
Ei au raspuns: "Da, mesager al lui Dumnezeu"
Profetul a spus: "Sunt aceia care nu accepta greseala, nu accepta scuze si nu iarta greselile"
Apoi el a spus: "Sa va spun si despre cei mai rau decat atat"
Oamenii au zis: "Da, mesager al lui Dumnezeu"
"Oamenii de al caror rau nu te poti proteja si de la care nu poti sa astepti nimic bun"

http://shakuka.blogspot.com/

Să arătam că respectăm Coranul

Un hadith ne spune: „Cel care recită cel mai frumos din Coran este acela care recită cu gravitate şi tristeţe”. Şi un altul: „Coranul a fost revelat cu gravitate şi tristeţe” (Ibn Maja, Iqama, 176; Zuhd, 19).

Frica de Allah

Abu Sa‘id Al-Khudri (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat citându-l pe Profetul Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) care le-a spus companionilor lui: „Unul dintre oamenii din primele generaţii (de musulmani) sau de dinainte de voi a spus ceva şi anume că Allah l-a binecuvântat cu bogăţie şi copii. Când moartea s-a apropiat de el, şi-a întrebat copiii: «Cum am fost ca tată?». Ei au răspuns: «Ai fost cel mai bun tată». El a spus: «Nu am păstrat şi nici nu am îndeplinit vreo faptă bună pentru Allah. Dacă Allah mă va prinde, El mă va pedepsi. Deci fiţi atenţi! Când voi muri, ardeţi-mă până când voi deveni ca un tăciune, apoi făceţi-mă pulbere şi împrăştiaţi-mi (cenuşa în aer) într-o zi furtunoasă»”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „A făcut legământ cu copiii săi şi apoi a murit. Ei i-au respectat voinţa şi i-au răspândit cenuşa în aer într-o zi furtunoasă. Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Fii!» şi el a fost întrupat în faţa Lui. Allah Preaînaltul l-a întrebat: «O, slujitorul Meu! Ce te-a determinat să faci ceea ce ai făcut?». El a răspuns: «A fost frica faţă de Tine (aşa că am vrut să nu apar în faţa Ta)»”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a adăugat: „Allah Preaînaltul l-a răsplătit cu Îndurarea Sa”; Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus a doua oară: „Allah nu l-a pedepsit”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari şi Muslim.

Acest bărbat credea în Puterea lui Allah Atotputernicul şi Gloriosul de a învia şi pedepsi oamenii. Credinţa şi frica lui l-au determinat să facă aceste lucruri care i-au atras iertarea lui Allah.

Pe acela căruia îi place să-L întâlnească pe Allah (murind ca martir) şi lui Allah îi place să îl întâlnească

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că Allah Preaînaltul a spus: „Dacă slujitorului Meu îi place să Mă întâlnească, Mie de asemenea Îmi place să îl întâlnesc. Dacă el urăşte să Mă întâlnească, Eu de asemenea urăsc să Mă întâlnesc cu el”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari şi Nasa’i.

Acest hadis ne arată că, atunci când un musulman se gândeşte la moarte, el speră să intre în Paradis. Astfel, lui îi place moartea - mai mult sau mai puţin. Dar necredincioşilor le este frică de moarte pentru că nu au nici credinţă, nici speranţă de a intra în Paradis. Credinciosului căruia îi place Paradisul, îi place şi moartea, de asemenea, pentru că astfel Îl va întâlni pe Allah Atotputernicul şi Gloriosul. Prin urmare lui Allah Îi place de asemenea să îl întâlnească.

Allah protejează credinciosul în această viaţă şi în Viaţa de Apoi

Safwan bin Muhriz Al-Mazini a relatat: „În timp ce mă plimbam cu Ibn ‘Umar (Allah să fie mulţumit de el!), ţinându-l de mână, un bărbat a apărut deodată şi i-a spus: «Ce l-ai auzit pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând despre discuţiile confidenţiale (conversaţiile secrete)?». El a spus: «L-am auzit pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: (În Ziua Judecăţii), Allah se va apropia de un credincios şi îl va ierta şi îi va acoperi (păcatele). Apoi Allah va spune: ´Ştii păcatul cutare? Ştii cutare?´. El va răspunde: ´Da, Domnul meu!´. Această discuţie va continua până când Allah îl va face să îşi mărturisească păcatele şi el va crede că este pierdut. Apoi Allah va spune: ´Ţi-am ascuns (păcatele tale pe pământ) şi te iert şi astăzi´. Apoi i se va da cartea care conţine faptele lui bune. În ceea ce priveşte necredincioşii şi ipocriţii, martorii vor spune: ´Aceştia sunt oamenii care nu au crezut în Domnul lor. Priveşte! Blestemul lui Allah este asupra păcătoşilor´»”.


Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari, Muslim şi Ibn Majah.


Îndurarea lui Allah Atotputernicul şi Gloriosul poate fi observată în această lume. O dovadă este că El ascunde păcatele unora, cu toate că El este Atotputernic, Atoateştiutor. O altă dovadă este că El iartă aceleaşi păcate în Viaţa de Apoi. De asemenea, El, Atotputernicul şi Gloriosul, îţi poate descoperi păcatele pentru a te pedepsi în această lume. Aşadar trebuie să ţinem cont întotdeauna că Allah ne vede.

Superioritatea credinciosului

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Cu adevărat, credinciosul este în fiecare loc bun cu Mine. El Mă slăveşte chiar şi când îi iau sufletul dintre coaste»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat în cartea lui Ahmad - „Musnad”.

În acest hadis ni se evidenţiază că Allah Atotputernicul şi Gloriosul răsplăteşte suferinţa unui credincios în clipa morţii şi îl răsplăteşte şi mai mult pe cel care, în timpul acestei suferinţe a morţii, cauzată de Allah Atotputernicul şi Gloriosul, încă Îl slăveşte pe Allah Atotputernicul şi Gloriosul.