~ CREDINŢA STATORNICÃ ŞI ÎNCREDEREA DEPLINÃ ÎN ALLAH ~

Allah Preaînaltul spune:
Şi când i-au vãzut dreptcredincioşii pe aliaţi, au zis: „Aceasta este ceea ce ne-au fãgãduit Allah şi Trimisul Sãu. Adevãr au grãit Allah şi Trimisul Sãu”. Şi nu a fãcut aceasta decât sã le sporeascã lor credinţa şi supunerea. (33 : 22)
Acelora cãrora lumea le-a spus: “Oamenii s-au adunat împotriva voastrã, deci temeŢi-vã de ei!”, credinţa le-a sporit şi au zis ei: “Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este cel mai bun ocrotitor al nostru!
Şi ei s-au întors [dupã aceea] cu binefacerea lui Allah şi harul Sãu, fãrã sã-i fi atins nici un rãu. Ei au cãutat mulţumirea lui Allah, cãci Allah este Dãtãtor de har nemãsurat. (3 : 173, 174)
Şi încrede-te în Cel Veşnic Viu, care nu moare niciodatã. (25 : 58)
Şi în Allah trebuie sã se încreadã cei care (se în)cred! (14: 12)
Dar o datã ce ai luat o hotãrâre, încrede-te în Allah! (3 : 159)
Iar aceluia care se încrede în Allah, El îi este de ajuns. (65 : 3)
Ci cu adevãrat credincioşi sunt aceia ale cãror inimi se cutremurã când se pomeneşte [numele lui] Allah şi a cãror credinţã sporeşte când li se citesc versetele Lui şi se încred în Domnul Lor. (8 : 2)


74. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Mi s-au arãtat multe popoare. Am vãzut un profet care era însoţit doar de una sau douã persoane şi unii care nu erau urmaţi de nimeni. Dintr-o datã mi s-a arãtat o mulţime uriaşã şi eu am crezut cã era poporul meu, dar mi s-a spus: Acesta este Musa (Moise) şi poporul lui, dar ridicã-ţi privirea cãtre orizont; şi iatã cã se vedea o mare mulţime. Mi s-a spus: Acesta este poporul tãu şi dintre ei vor fi şaptezeci de mii ce vor ajunge în Paradis, fãrã sã fie traşi la rãspundere sau chinuiţi. Apoi, Profetul s-a ridicat şi a intrat în casa lui, iar Tovarãşii sãi au început sã-şi dea cu pãrerea în legãturã cu cei ce vor merge în Rai, fãrã sã aibã parte de chinuri sau sã dea socotealã. Unii au zis: Poate cã sunt cei ce l-au însoţit pe Profetul. Alţii au spus: Poate cã sunt cei ce s-au nãscut musulmani şi n-au asociat niciodatã pe altcineva cu Allah, şi tot aşa. Atunci Profetul a ieşit din casã şi a întrebat: Despre ce vorbiţi? Şi ei i-au spus. El a zis: Aceştia sunt cei care nu-şi fac talismane şi nici nu le cautã, nici nu cautã semnele rele, ci au încredere în Domnul lor. Cînd a auzit aşa, 'Ukkaşa ibn Muhssine s-a ridicat şi l-a rugat: Implorã-L pe Allah sã mã facã unul dintre ei. Profetul a zis: Tu eşti unul dintre ei. Apoi s-a ridicat altul şi l-a rugat acelaşi lucru. Profetul a rãspuns: 'Ukkaşa te-a întrecut.
(Convenit)


75. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah se ruga astfel: Allah! Ţie m-am supus şi de Tine ascult, în Tine cred şi în Tine îmi pun încrederea, la tine alerg şi la Tine îmi caut înţelepciunea. Allah, sub aripa Ta caut adãpost; nimeni nu este demn de laudã în afarã de Tine, cãci Tu mã pãzeşti de stricãciune. Tu esti Cel Veşnic, Care nu moare niciodatã, în vreme ce fiinţele omeneşti şi Jinnii vor muri cu toţii.
(Convenit)


76. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã atunci când Avraam (pacea fie asupra lui) a fost aruncat în foc, el a rostit: Pentru noi Allah este de ajuns, El este cel mai bun Împãrţitor al lucrurilor. Tot aşa a fãcut şi Trimisul lui Allah, când a fost înitiinţat cã (o armatã de) oameni s-au adunat împotriva lui, aşa cã sã se fereascã de ei; aceasta (avertismentul) n-a fãcut decât sã sporeascã credinţa musulmanilor şi ei au zis: Allah este de ajuns pentru noi şi El este Cel mai Minunat Pãzitor; în El ne punem încrederea.
(Bukhari)


77. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a zis: Mulţi oameni ale cãror inimi vor fi uşoare ca inimile pãsãrilor, vor ajunge în Paradis.
(Muslim)
Se spune cã astfel de oameni sunt mulţumiţi şi cu inima blândã.


78. Jabir (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã el a luptat
împreunã cu Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în apropiere de Najd. Când Profetul s-a întors şi Jabir s-a întors împreunã cu el. Atunci, pe la prânz, somnul i-a cuprins într-o vale plinã cu pietre. Trimisul lui Allah a descãlecat şi oamenii s-au împrãştiat în jur, cãutând umbrã sub un copac mare şi el şi-a agãţat sabia de copac. El a spus: Noi dormeam liniştiţi când, iatã, Trimisul lui Allah ne-a strigat şi noi am vãzut cu uimire cã lângã el se afla un arab din deşert. El a zis: Fãrã îndoialã, omul acesta agita sabia mea deasupra capului meu, în vreme ce eu dormeam. M-am trezit şi am vãzut cã ţinea sabia mea în mânã, fãrã sã o fi scos din teacã. El a întrebat: Cine te va apãra împotriva mea? Eu am rãspuns: Allah - de trei ori. Eu nu l-am pedepsit şi a şezut jos.
(Convenit)
Într-o altã versiune se relateazã de cãtre Jabir (Allah sã-l aibã în mila Sa!) cã: Îl însoţeam pe Trimisul lui Allah în campania de la Dhatul Riqa' şi la o vreme, l-am lãsat sã se odihneascã sub un copac umbros. Unul dintre politeişti a venit la el. Sabia Trimisului lui Allah atârna de copac. El a luat-o şi a zis: Nu ţi-e fricã de mine? Trimisul lui Allah a zis: Nu. Atunci omul a spus: Cine te va apãra de mine? El a rãspuns: Allah. Şi într-o povestire de Abu Bakr Isma'ili, el a întrebat: Cine te va apãra de mine? Allah, a rãspuns el (Profetul). Atunci sabia i-a scãpat din mânã şi Trimisul lui Allah a ridicat sabia şi a întrebat: Cine te va apãra de mine? El a zis: Eşti unul care pedepseşti aspru. Profetul a zis: Mãrturiseşte cã nu este alt Dumnezeu în afarã de Allah şi cã eu sunt Trimisul lui Allah. Nu, a rãspuns el, îţi promit cã nici nu voi lupta împotriva ta şi nici nu mã voi lipi de cei ce vor lupta împotriva ta. Atunci Profetul l-a lãsat sã-şi vadã de drum. Omul a mers la prietenii lui şi a zis: M-am întors la voi de la cel mai bun dintre oameni.


79. 'Umar ibn al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: Dacã aţi avea încredere cu adevãrat în Allah, El v-ar asigura hrana aşa cum asigurã hrana pãsãrilor, care dimineaţa se trezesc flãmânde şi seara se întorc cu stomacul plin.
(Tirmidhi)


80. Al-Bara' ibn 'Azib (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah mã îndemna sã recit totdeauna când merg la culcare: O, Allah, m-am predat Ţie, cãtre Tine mi-am întors faţa. Şi m-am încredinţat Ţie, din dorinţã şi fricã faţã de Tine (cu speranţã pentru rãsplata Ta şi fricã de pedeapsa Ta). Nimeni nu se poate ascunde de Tine, decât dacã de la Tine îi vine puterea. Cred în Cartea pe care ai revelat-o şi în Profetul pe care l-ai trimis. Trimisul lui Allah a spus cã dacã cineva repeta aceste cuvinte şi se întâmpla sã moarã în acea noapte, el murea în adevãrata religie. În cazul în care trãieşte pânã dimineaţa, el va avea parte de bine.
(Convenit)
Într-o versiune: El a relatat cã Trimisul lui Allah a spus unui om sã facã abluţie pentru rugãciune înainte de a merge la culcare, apoi sã se întindã pe partea dreaptã şi sã se roage (ca mai sus), iar acestea sã fie ultimele vorbe.


81. Uma Abu Bakr Siddiq, 'Abdullah ibn Osman ibn 'Amir ibn 'Amr ibn Ka'b ibn S'ad ibn Taim şi ceilalţi strãmoşi ai lui, inclusiv mama lui (Allah sã-i aibã în mila Sa!) relateazã: Când Trimisul lui Allah şi cu mine ne aflam în peşterã, Thaur şi cu mine am vãzut picioarele politeiştilor la gura peşterii (este în legãturã cu evenimentul emigrãrii), iar eu am rostit: O, Trimis al lui Allah! Dacã vreunul dintre ei s-ar uita în jos, ne-ar putea vedea. El a zis: O, Abu Bakr! Ce pãrere ai despre doi oameni, pe lângã
care al treilea este Allah?
(Convenit)


82. Umm al mo'minin Umm Salama relateazã cã Trimisul lui Allah spunea întotdeauna când ieşea din casã: (Pornesc) În numele lui Allah; în Allah cred. O, Allah! La Tine caut adãpost, ca sã nu mã rãtãcesc sau sã nu mã las dus în rãtãcire, ca sã nu alunec de pe calea dreaptã, sã nu nedreptãţesc pe nimeni, sau sã fiu nedreptãţit, sã nu fac rãu şi sã nu mi se facã rãu. Potrivit lui Tirmidhi, au transmis aceastã tradiţie. Potrivit lui Tirmidhi, aceasta este o tradiţie Hasan Sahih, dar cuvintele aparţin lui Abu Dawud.


83. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el l-a auzit pe
Trimisul lui Allah spunând: Când un om iese afarã din casã şi rosteşte: În numele lui Allah; în Allah mã încred; nu existã altã putere mai mare (împotriva rãului) decât în Allah, pe datã îi vor fi spuse urmãtoarele (cuvinte): Eşti cãlãuzit, apãrat şi protejat. Diavolul se va îndepãrta de el.
(Abu Dawud, Tirmidhi şi Nasa'i)
Abu Dawud a transmis aceastã tradiţie cu adãugirea: Un diavol va spune altuia: Cum sã ai de-a face cu un om care a fost cãlãuzit, apãrat şi protejat?


84. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã pe vremea Profetului erau doi fraţi. Unul dintre ei avea obiceiul sã se ţinã dupã Profet, iar celãlalt învãţase o meserie (pentru a-şi câştiga existenţa). Odatã acesta din urmã s-a dus la Profet cu o plângere împotriva primului, cã nu-l interesa sã câştige. El a rãspuns: Poate cã ţie ţi se oferã (câştigul) datoritã lui.
(Tirmidhi)

Măreţia Îndurării lui Allah

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Îndurarea Mea a întrecut Mânia Mea»”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.

Pe acela căruia îi place să-L întâlnească pe Allah (murind ca martir) şi lui Allah îi place să îl întâlnească

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus că Allah Preaînaltul a spus: „Dacă slujitorului Meu îi place să Mă întâlnească, Mie de asemenea Îmi place să îl întâlnesc. Dacă el urăşte să Mă întâlnească, Eu de asemenea urăsc să Mă întâlnesc cu el”.

Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari şi Nasa’i.

Acest hadis ne arată că, atunci când un musulman se gândeşte la moarte, el speră să intre în Paradis. Astfel, lui îi place moartea - mai mult sau mai puţin. Dar necredincioşilor le este frică de moarte pentru că nu au nici credinţă, nici speranţă de a intra în Paradis. Credinciosului căruia îi place Paradisul, îi place şi moartea, de asemenea, pentru că astfel Îl va întâlni pe Allah Atotputernicul şi Gloriosul. Prin urmare lui Allah Îi place de asemenea să îl întâlnească.

Allah protejează credinciosul în această viaţă şi în Viaţa de Apoi

Safwan bin Muhriz Al-Mazini a relatat: „În timp ce mă plimbam cu Ibn ‘Umar (Allah să fie mulţumit de el!), ţinându-l de mână, un bărbat a apărut deodată şi i-a spus: «Ce l-ai auzit pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând despre discuţiile confidenţiale (conversaţiile secrete)?». El a spus: «L-am auzit pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: (În Ziua Judecăţii), Allah se va apropia de un credincios şi îl va ierta şi îi va acoperi (păcatele). Apoi Allah va spune: ´Ştii păcatul cutare? Ştii cutare?´. El va răspunde: ´Da, Domnul meu!´. Această discuţie va continua până când Allah îl va face să îşi mărturisească păcatele şi el va crede că este pierdut. Apoi Allah va spune: ´Ţi-am ascuns (păcatele tale pe pământ) şi te iert şi astăzi´. Apoi i se va da cartea care conţine faptele lui bune. În ceea ce priveşte necredincioşii şi ipocriţii, martorii vor spune: ´Aceştia sunt oamenii care nu au crezut în Domnul lor. Priveşte! Blestemul lui Allah este asupra păcătoşilor´»”.


Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari, Muslim şi Ibn Majah.


Îndurarea lui Allah Atotputernicul şi Gloriosul poate fi observată în această lume. O dovadă este că El ascunde păcatele unora, cu toate că El este Atotputernic, Atoateştiutor. O altă dovadă este că El iartă aceleaşi păcate în Viaţa de Apoi. De asemenea, El, Atotputernicul şi Gloriosul, îţi poate descoperi păcatele pentru a te pedepsi în această lume. Aşadar trebuie să ţinem cont întotdeauna că Allah ne vede.

Superioritatea pomenirilor (Dhikr) şi apropierea de Allah prin fapte bune şi credinţă sinceră în El

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah Preaînaltul a spus: «Sunt aşa cum slujitorul Meu se aşteaptă să fiu şi Eu sunt cu el, atunci când Mă pomeneşte. Dacă el Mă pomeneşte în inima sa, de asemenea îl pomenesc şi Eu în inima Mea. Dacă Mă pomeneşte într-un grup, îl pomenesc şi Eu într-un grup mai bun (al îngerilor). Dacă se apropie de Mine cu o lăţime de palmă, Mă apropii şi Eu cu lungimea unui braţ. Dacă se apropie de Mine cu lungimea unui braţ, Mă apropii şi Eu de el cu lungimea unei mâini. Dacă el se îndreaptă spre Mine umblând, Eu pornesc către el în fugă»”.


Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Bukhari şi Muslim.


51. Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a afirmat: „Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: «Sunt cu slujitorul Meu când îşi aminteşte de Mine şi îşi mişcă buzele (în pomenire)»”.


Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Ahmad în „Musnad”.


Pomenirea lui Allah se referă la repetarea numelor şi virtuţilor lui Allah. De exemplu: SubhanAllah, Al-Hamdu Lillah, Allahu Akbar...


52. Într-o zi, Abu Huraira şi Abu Sa‘id (Allah să fie mulţumit de ei!) stăteau cu Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) când acesta a spus: „Când un slujitor spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah şi Allah este Cel mai Mare», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Într-adevăr, nu există nicio altă divinitate în afară de Mine şi Eu sunt Cel mai Mare». Când el spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah şi El este Unic», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Într-adevăr, nu există nicio divinitate în afară de Mine şi Eu sunt Unic». Când el spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah şi El nu are niciun asociat», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Nu există nicio altă divinitate în afară de Mine şi nu am niciun asociat». Când el spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah, a Lui este Împărăţia şi Slava», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Nu există nicio altă divinitate în afară de Mine. A Mea este Împărăţia şi Slava». Când el spune: «Nu există nicio altă divinitate în afară de Allah şi nu există putere şi forţă decât la Allah», Allah remarcă: «Slujitorul Meu a rostit adevărul. Nu există nicio altă divinitate în afară de Mine şi puterea şi forţa Îmi aparţin»”.


Lanţul de naratori este autentic şi hadisul a fost relatat de Ibn Majah, Tirmidhi şi Ibn Hibban.


În Islam, pomenirea lui Allah Atotputernicul şi Gloriosul este foarte mult recomandată - oricând, oriunde şi în orice circumstanţă. Cuvinte precum „Allah Akbar”, „Al-Hamdu LiAllah” şi „SubhanAllah” sunt foarte uşor de pronunţat, însă răsplata primită pentru rostirea lor este una foarte valoroasă.

Importanţa iubirii de dragul lui Allah

Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah va spune în Ziua Învierii: «Unde sunt cei care se iubesc unul pe altul de dragul Măreţiei Mele? Astăzi îi voi adăposti la umbra Mea, astăzi nu există nicio umbră decât umbra Mea»”.


Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.


Echitatea, dreptatea şi egalitatea socială sunt principii obligatorii ale Islamului.


‘Ubada bin As-Samit (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că l-a auzit pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) citându-l pe Stăpânul lui Atotputernic şi Glorios Care a spus: „Dragostea Mea le este dată celor care se iubesc unul pe altul de dragul Meu şi dragostea Mea le este dată celor care îşi cheltuiesc banii de dragul Meu şi dragostea Mea le este dată celor care se vizitează unul pe altul de dragul Meu. (De fapt), cei care se iubesc unul pe altul de dragul lui Allah vor fi într-un amvon de lumină în umbra Tronului lui Allah, într-o zi în care nu există nicio altă umbră decât umbra Lui”.


Acest hadis este autentic (sahih), cu un lanţ verificat de naratori şi a fost relatat în „Musnad” de Ahmad.


Mu‘adh bin Jabal (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „L-am auzit pe Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) spunând: «Allah Atotputernicul şi Gloriosul a spus: ´Cei care se iubesc unul pe altul de dragul Gloriei Mele vor sta în amvoane de lumină pentru care profeţii şi martirii îi vor invidia (în Ziua Învierii)´»”.


Acest hadis este bun (hasan) şi a fost relatat de Tirmidhi.

Binecuvântările revărsate de Allah asupra Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa)

Ibn Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat că Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „L-am întrebat pe Allah ceva ce mi-aş fi dorit să nu Îl fi întrebat. Am spus: «O, Doamne, au fost unii profeţi înaintea mea. Ai făcut ca vântul să se supună unuia dintre ei şi altul putea să-i învie pe cei morţi (cu Voia Ta)»”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Allah mi-a spus: «Nu erai tu orfan (O, Muhammad) şi Eu ţi-am oferit adăpost? Nu erai tu neştiutor (de Coran) şi Eu te-am călăuzit? Nu erai tu sărac şi Eu te-am îmbogăţit? Nu ţi-am îndepărtat Eu povara?»”. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: „Da, Doamne”.


Acest hadis este bun (hasan) şi a fost relatat de At-Tabarani în ,,Al-Mu’jam Al-Kabeer”.


Este suficient că Profetul Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) este cel mai onorat Profet. Totuşi, i-au fost oferite multe alte binecuvântări pe care niciun alt profet nu le-a avut, cum ar fi mijlocirea în Ziua de Apoi. De asemenea, Umma lui este cea mai bună şi prima care va intra în Paradis.

Afirmaţia lui Allah Atotputernicul şi Gloriosul: „Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lucru”

Ibn ‘Abbas (Allah să fie mulţumit de el!) a spus: „Când acest verset a fost revelat - «Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lucru» - companionii s-au neliniştit mai tare ca niciodată. Apoi Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a zis: Spuneţi: «Am auzit şi ne-am supus şi L-am ascultat (pe Stăpânul nostru)!»”. Naratorul a adăugat: „Allah a pus credinţă în inimile lor şi a revelat în continuare (pentru a-i mulţumi) acest verset: «Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [faptele bune] şi împotriva lui ceea ce a dobândit [faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit!». (Când au recitat acest verset), Allah a spus: «Aşa am făcut». Ei au mai spus: «Doamne! Nu ne împovăra pe noi aşa cum i-ai împovărat pe cei de dinaintea noastră». Allah a spus: «Aşa am făcut». Companionii au continuat: «Şi iartă-ne, fii Îndurător cu noi. Tu eşti Protectorul nostru». Stăpânul a spus: «Aşa am făcut»”.


Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim şi Tirmidhi.


Abu Huraira (Allah să fie mulţumit de el!) a relatat: „Acest verset a fost revelat Profetului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): «Ale lui Allah sunt toate din ceruri şi de pre pământ. Şi dacă arătaţi sau ascundeţi ceea ce este în sufletele voastre, Allah vă va cere socoteală pentru acest lucru. Apoi El îl va ierta pe cel care El va voi şi va pedepsi pe cel pe care El va voi. Allah este cu puteri peste toate!»”. Naratorul a spus: „Companionii Profetului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au fost tare afectaţi. Ei au venit la el, s-au aşezat în genunchi şi au spus: «O, Profet al lui Allah, ne-au fost date anumite sarcini care ne stau în putere să le îndeplinim, cum ar fi: rugăciunea (Salat), postul (Saum), lupta pe calea lui Allah (Jihad) şi dania (Zakat). Acum acesta (versetul menţionat anterior) ţi-a fost revelat şi este peste puterile noastre să îl ducem la îndeplinire». Atunci Profetul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) a spus: «Aveţi de gând să spuneţi ceea ce oamenii celor două scripturi (evreii şi creştinii) au spus înaintea voastră: ´Auzim şi nu ne supunem´?». Mai bine ar trebui să spuneţi: «Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!». Când oamenii l-au recitat, limbile lor s-au supus. Apoi Allah a revelat: «Trimisul a crezut în ceea ce i-a fost pogorât de la Domnul său, asemenea şi dreptcredincioşii. Fiecare [dintre ei] a crezut în Allah, în îngerii Lui, în scripturile Lui şi în trimişii Lui. [Ei zic]: ´Noi nu facem nicio deosebire între vreunul dintre trimişii Săi (şi ceilalţi)´ şi spun: ´Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!´». Când ei (companionii) au rostit acelaşi lucru, Allah a anulat acest verset şi Allah cel Măreţ a revelat unul nou, înlocuindu-l: «Allah nu impune niciunui suflet decât ceea ce este în putinţa lui. El are ca răsplată ceea ce şi-a agonisit [din faptele bune] şi ca pedeapsă ceea ce a dobândit [din faptele rele]. Doamne, nu ne pedepsi pe noi, dacă am uitat sau am greşit!». (Când companionii au repetat aceleaşi cuvinte), Allah a spus: «Da». (Atunci, companionii au repetat cuvintele aşa cum au fost revelate Profetului Muhammad - pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!): «Doamne, nu ne împovăra pe noi cu grea povară, aşa cum i-ai împovărat pe cei de dinaintea noastră». Allah a spus: «Da». (Companionii au repetat în continuare): «Doamne, nu ne împovăra pe noi cu ceea ce nu putem îndura!». Allah a spus: «Da». (Companionii au continuat): «Şi şterge-ne nouă greşelile noastre şi iartă-ne pre noi şi fii milostiv cu noi! Tu eşti Ocrotitorul nostru, ajută-ne pe noi să izbândim asupra celor necredincioşi!». Allah a spus: «Da.»” (Coran 2: 285-286).


Acest hadis este autentic (sahih) şi a fost relatat de Muslim.


Oamenii Torei şi Bibliei obişnuiau să le spună Profeţilor: „Auzim şi nu ne supunem”. Spre deosebire de ei, companionii Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) au fost îndemnaţi să spună: „Noi auzim şi ne supunem! Iertarea Ta [o implorăm], Doamne, şi la Tine este întoarcerea!”. Un musulman bun trebuie să se supună poruncilor Coranului şi tradiţiilor Profetului Muhammad (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!).