~ CREDINŢA STATORNICÃ ŞI ÎNCREDEREA DEPLINÃ ÎN ALLAH ~

Allah Preaînaltul spune:
Şi când i-au vãzut dreptcredincioşii pe aliaţi, au zis: „Aceasta este ceea ce ne-au fãgãduit Allah şi Trimisul Sãu. Adevãr au grãit Allah şi Trimisul Sãu”. Şi nu a fãcut aceasta decât sã le sporeascã lor credinţa şi supunerea. (33 : 22)
Acelora cãrora lumea le-a spus: “Oamenii s-au adunat împotriva voastrã, deci temeŢi-vã de ei!”, credinţa le-a sporit şi au zis ei: “Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este cel mai bun ocrotitor al nostru!
Şi ei s-au întors [dupã aceea] cu binefacerea lui Allah şi harul Sãu, fãrã sã-i fi atins nici un rãu. Ei au cãutat mulţumirea lui Allah, cãci Allah este Dãtãtor de har nemãsurat. (3 : 173, 174)
Şi încrede-te în Cel Veşnic Viu, care nu moare niciodatã. (25 : 58)
Şi în Allah trebuie sã se încreadã cei care (se în)cred! (14: 12)
Dar o datã ce ai luat o hotãrâre, încrede-te în Allah! (3 : 159)
Iar aceluia care se încrede în Allah, El îi este de ajuns. (65 : 3)
Ci cu adevãrat credincioşi sunt aceia ale cãror inimi se cutremurã când se pomeneşte [numele lui] Allah şi a cãror credinţã sporeşte când li se citesc versetele Lui şi se încred în Domnul Lor. (8 : 2)


74. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Mi s-au arãtat multe popoare. Am vãzut un profet care era însoţit doar de una sau douã persoane şi unii care nu erau urmaţi de nimeni. Dintr-o datã mi s-a arãtat o mulţime uriaşã şi eu am crezut cã era poporul meu, dar mi s-a spus: Acesta este Musa (Moise) şi poporul lui, dar ridicã-ţi privirea cãtre orizont; şi iatã cã se vedea o mare mulţime. Mi s-a spus: Acesta este poporul tãu şi dintre ei vor fi şaptezeci de mii ce vor ajunge în Paradis, fãrã sã fie traşi la rãspundere sau chinuiţi. Apoi, Profetul s-a ridicat şi a intrat în casa lui, iar Tovarãşii sãi au început sã-şi dea cu pãrerea în legãturã cu cei ce vor merge în Rai, fãrã sã aibã parte de chinuri sau sã dea socotealã. Unii au zis: Poate cã sunt cei ce l-au însoţit pe Profetul. Alţii au spus: Poate cã sunt cei ce s-au nãscut musulmani şi n-au asociat niciodatã pe altcineva cu Allah, şi tot aşa. Atunci Profetul a ieşit din casã şi a întrebat: Despre ce vorbiţi? Şi ei i-au spus. El a zis: Aceştia sunt cei care nu-şi fac talismane şi nici nu le cautã, nici nu cautã semnele rele, ci au încredere în Domnul lor. Cînd a auzit aşa, 'Ukkaşa ibn Muhssine s-a ridicat şi l-a rugat: Implorã-L pe Allah sã mã facã unul dintre ei. Profetul a zis: Tu eşti unul dintre ei. Apoi s-a ridicat altul şi l-a rugat acelaşi lucru. Profetul a rãspuns: 'Ukkaşa te-a întrecut.
(Convenit)


75. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah se ruga astfel: Allah! Ţie m-am supus şi de Tine ascult, în Tine cred şi în Tine îmi pun încrederea, la tine alerg şi la Tine îmi caut înţelepciunea. Allah, sub aripa Ta caut adãpost; nimeni nu este demn de laudã în afarã de Tine, cãci Tu mã pãzeşti de stricãciune. Tu esti Cel Veşnic, Care nu moare niciodatã, în vreme ce fiinţele omeneşti şi Jinnii vor muri cu toţii.
(Convenit)


76. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã atunci când Avraam (pacea fie asupra lui) a fost aruncat în foc, el a rostit: Pentru noi Allah este de ajuns, El este cel mai bun Împãrţitor al lucrurilor. Tot aşa a fãcut şi Trimisul lui Allah, când a fost înitiinţat cã (o armatã de) oameni s-au adunat împotriva lui, aşa cã sã se fereascã de ei; aceasta (avertismentul) n-a fãcut decât sã sporeascã credinţa musulmanilor şi ei au zis: Allah este de ajuns pentru noi şi El este Cel mai Minunat Pãzitor; în El ne punem încrederea.
(Bukhari)


77. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a zis: Mulţi oameni ale cãror inimi vor fi uşoare ca inimile pãsãrilor, vor ajunge în Paradis.
(Muslim)
Se spune cã astfel de oameni sunt mulţumiţi şi cu inima blândã.


78. Jabir (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã el a luptat
împreunã cu Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în apropiere de Najd. Când Profetul s-a întors şi Jabir s-a întors împreunã cu el. Atunci, pe la prânz, somnul i-a cuprins într-o vale plinã cu pietre. Trimisul lui Allah a descãlecat şi oamenii s-au împrãştiat în jur, cãutând umbrã sub un copac mare şi el şi-a agãţat sabia de copac. El a spus: Noi dormeam liniştiţi când, iatã, Trimisul lui Allah ne-a strigat şi noi am vãzut cu uimire cã lângã el se afla un arab din deşert. El a zis: Fãrã îndoialã, omul acesta agita sabia mea deasupra capului meu, în vreme ce eu dormeam. M-am trezit şi am vãzut cã ţinea sabia mea în mânã, fãrã sã o fi scos din teacã. El a întrebat: Cine te va apãra împotriva mea? Eu am rãspuns: Allah - de trei ori. Eu nu l-am pedepsit şi a şezut jos.
(Convenit)
Într-o altã versiune se relateazã de cãtre Jabir (Allah sã-l aibã în mila Sa!) cã: Îl însoţeam pe Trimisul lui Allah în campania de la Dhatul Riqa' şi la o vreme, l-am lãsat sã se odihneascã sub un copac umbros. Unul dintre politeişti a venit la el. Sabia Trimisului lui Allah atârna de copac. El a luat-o şi a zis: Nu ţi-e fricã de mine? Trimisul lui Allah a zis: Nu. Atunci omul a spus: Cine te va apãra de mine? El a rãspuns: Allah. Şi într-o povestire de Abu Bakr Isma'ili, el a întrebat: Cine te va apãra de mine? Allah, a rãspuns el (Profetul). Atunci sabia i-a scãpat din mânã şi Trimisul lui Allah a ridicat sabia şi a întrebat: Cine te va apãra de mine? El a zis: Eşti unul care pedepseşti aspru. Profetul a zis: Mãrturiseşte cã nu este alt Dumnezeu în afarã de Allah şi cã eu sunt Trimisul lui Allah. Nu, a rãspuns el, îţi promit cã nici nu voi lupta împotriva ta şi nici nu mã voi lipi de cei ce vor lupta împotriva ta. Atunci Profetul l-a lãsat sã-şi vadã de drum. Omul a mers la prietenii lui şi a zis: M-am întors la voi de la cel mai bun dintre oameni.


79. 'Umar ibn al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: Dacã aţi avea încredere cu adevãrat în Allah, El v-ar asigura hrana aşa cum asigurã hrana pãsãrilor, care dimineaţa se trezesc flãmânde şi seara se întorc cu stomacul plin.
(Tirmidhi)


80. Al-Bara' ibn 'Azib (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah mã îndemna sã recit totdeauna când merg la culcare: O, Allah, m-am predat Ţie, cãtre Tine mi-am întors faţa. Şi m-am încredinţat Ţie, din dorinţã şi fricã faţã de Tine (cu speranţã pentru rãsplata Ta şi fricã de pedeapsa Ta). Nimeni nu se poate ascunde de Tine, decât dacã de la Tine îi vine puterea. Cred în Cartea pe care ai revelat-o şi în Profetul pe care l-ai trimis. Trimisul lui Allah a spus cã dacã cineva repeta aceste cuvinte şi se întâmpla sã moarã în acea noapte, el murea în adevãrata religie. În cazul în care trãieşte pânã dimineaţa, el va avea parte de bine.
(Convenit)
Într-o versiune: El a relatat cã Trimisul lui Allah a spus unui om sã facã abluţie pentru rugãciune înainte de a merge la culcare, apoi sã se întindã pe partea dreaptã şi sã se roage (ca mai sus), iar acestea sã fie ultimele vorbe.


81. Uma Abu Bakr Siddiq, 'Abdullah ibn Osman ibn 'Amir ibn 'Amr ibn Ka'b ibn S'ad ibn Taim şi ceilalţi strãmoşi ai lui, inclusiv mama lui (Allah sã-i aibã în mila Sa!) relateazã: Când Trimisul lui Allah şi cu mine ne aflam în peşterã, Thaur şi cu mine am vãzut picioarele politeiştilor la gura peşterii (este în legãturã cu evenimentul emigrãrii), iar eu am rostit: O, Trimis al lui Allah! Dacã vreunul dintre ei s-ar uita în jos, ne-ar putea vedea. El a zis: O, Abu Bakr! Ce pãrere ai despre doi oameni, pe lângã
care al treilea este Allah?
(Convenit)


82. Umm al mo'minin Umm Salama relateazã cã Trimisul lui Allah spunea întotdeauna când ieşea din casã: (Pornesc) În numele lui Allah; în Allah cred. O, Allah! La Tine caut adãpost, ca sã nu mã rãtãcesc sau sã nu mã las dus în rãtãcire, ca sã nu alunec de pe calea dreaptã, sã nu nedreptãţesc pe nimeni, sau sã fiu nedreptãţit, sã nu fac rãu şi sã nu mi se facã rãu. Potrivit lui Tirmidhi, au transmis aceastã tradiţie. Potrivit lui Tirmidhi, aceasta este o tradiţie Hasan Sahih, dar cuvintele aparţin lui Abu Dawud.


83. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el l-a auzit pe
Trimisul lui Allah spunând: Când un om iese afarã din casã şi rosteşte: În numele lui Allah; în Allah mã încred; nu existã altã putere mai mare (împotriva rãului) decât în Allah, pe datã îi vor fi spuse urmãtoarele (cuvinte): Eşti cãlãuzit, apãrat şi protejat. Diavolul se va îndepãrta de el.
(Abu Dawud, Tirmidhi şi Nasa'i)
Abu Dawud a transmis aceastã tradiţie cu adãugirea: Un diavol va spune altuia: Cum sã ai de-a face cu un om care a fost cãlãuzit, apãrat şi protejat?


84. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã pe vremea Profetului erau doi fraţi. Unul dintre ei avea obiceiul sã se ţinã dupã Profet, iar celãlalt învãţase o meserie (pentru a-şi câştiga existenţa). Odatã acesta din urmã s-a dus la Profet cu o plângere împotriva primului, cã nu-l interesa sã câştige. El a rãspuns: Poate cã ţie ţi se oferã (câştigul) datoritã lui.
(Tirmidhi)