~ CREDINŢA STATORNICÃ ŞI ÎNCREDEREA DEPLINÃ ÎN ALLAH ~

sâmbătă, 19 martie 2011

0 comentarii
Allah Preaînaltul spune:
Şi când i-au vãzut dreptcredincioşii pe aliaţi, au zis: „Aceasta este ceea ce ne-au fãgãduit Allah şi Trimisul Sãu. Adevãr au grãit Allah şi Trimisul Sãu”. Şi nu a fãcut aceasta decât sã le sporeascã lor credinţa şi supunerea. (33 : 22)
Acelora cãrora lumea le-a spus: “Oamenii s-au adunat împotriva voastrã, deci temeŢi-vã de ei!”, credinţa le-a sporit şi au zis ei: “Ne este de ajuns [ajutorul lui] Allah şi El este cel mai bun ocrotitor al nostru!
Şi ei s-au întors [dupã aceea] cu binefacerea lui Allah şi harul Sãu, fãrã sã-i fi atins nici un rãu. Ei au cãutat mulţumirea lui Allah, cãci Allah este Dãtãtor de har nemãsurat. (3 : 173, 174)
Şi încrede-te în Cel Veşnic Viu, care nu moare niciodatã. (25 : 58)
Şi în Allah trebuie sã se încreadã cei care (se în)cred! (14: 12)
Dar o datã ce ai luat o hotãrâre, încrede-te în Allah! (3 : 159)
Iar aceluia care se încrede în Allah, El îi este de ajuns. (65 : 3)
Ci cu adevãrat credincioşi sunt aceia ale cãror inimi se cutremurã când se pomeneşte [numele lui] Allah şi a cãror credinţã sporeşte când li se citesc versetele Lui şi se încred în Domnul Lor. (8 : 2)


74. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Mi s-au arãtat multe popoare. Am vãzut un profet care era însoţit doar de una sau douã persoane şi unii care nu erau urmaţi de nimeni. Dintr-o datã mi s-a arãtat o mulţime uriaşã şi eu am crezut cã era poporul meu, dar mi s-a spus: Acesta este Musa (Moise) şi poporul lui, dar ridicã-ţi privirea cãtre orizont; şi iatã cã se vedea o mare mulţime. Mi s-a spus: Acesta este poporul tãu şi dintre ei vor fi şaptezeci de mii ce vor ajunge în Paradis, fãrã sã fie traşi la rãspundere sau chinuiţi. Apoi, Profetul s-a ridicat şi a intrat în casa lui, iar Tovarãşii sãi au început sã-şi dea cu pãrerea în legãturã cu cei ce vor merge în Rai, fãrã sã aibã parte de chinuri sau sã dea socotealã. Unii au zis: Poate cã sunt cei ce l-au însoţit pe Profetul. Alţii au spus: Poate cã sunt cei ce s-au nãscut musulmani şi n-au asociat niciodatã pe altcineva cu Allah, şi tot aşa. Atunci Profetul a ieşit din casã şi a întrebat: Despre ce vorbiţi? Şi ei i-au spus. El a zis: Aceştia sunt cei care nu-şi fac talismane şi nici nu le cautã, nici nu cautã semnele rele, ci au încredere în Domnul lor. Cînd a auzit aşa, 'Ukkaşa ibn Muhssine s-a ridicat şi l-a rugat: Implorã-L pe Allah sã mã facã unul dintre ei. Profetul a zis: Tu eşti unul dintre ei. Apoi s-a ridicat altul şi l-a rugat acelaşi lucru. Profetul a rãspuns: 'Ukkaşa te-a întrecut.
(Convenit)


75. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah se ruga astfel: Allah! Ţie m-am supus şi de Tine ascult, în Tine cred şi în Tine îmi pun încrederea, la tine alerg şi la Tine îmi caut înţelepciunea. Allah, sub aripa Ta caut adãpost; nimeni nu este demn de laudã în afarã de Tine, cãci Tu mã pãzeşti de stricãciune. Tu esti Cel Veşnic, Care nu moare niciodatã, în vreme ce fiinţele omeneşti şi Jinnii vor muri cu toţii.
(Convenit)


76. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã atunci când Avraam (pacea fie asupra lui) a fost aruncat în foc, el a rostit: Pentru noi Allah este de ajuns, El este cel mai bun Împãrţitor al lucrurilor. Tot aşa a fãcut şi Trimisul lui Allah, când a fost înitiinţat cã (o armatã de) oameni s-au adunat împotriva lui, aşa cã sã se fereascã de ei; aceasta (avertismentul) n-a fãcut decât sã sporeascã credinţa musulmanilor şi ei au zis: Allah este de ajuns pentru noi şi El este Cel mai Minunat Pãzitor; în El ne punem încrederea.
(Bukhari)


77. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a zis: Mulţi oameni ale cãror inimi vor fi uşoare ca inimile pãsãrilor, vor ajunge în Paradis.
(Muslim)
Se spune cã astfel de oameni sunt mulţumiţi şi cu inima blândã.


78. Jabir (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã el a luptat
împreunã cu Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) în apropiere de Najd. Când Profetul s-a întors şi Jabir s-a întors împreunã cu el. Atunci, pe la prânz, somnul i-a cuprins într-o vale plinã cu pietre. Trimisul lui Allah a descãlecat şi oamenii s-au împrãştiat în jur, cãutând umbrã sub un copac mare şi el şi-a agãţat sabia de copac. El a spus: Noi dormeam liniştiţi când, iatã, Trimisul lui Allah ne-a strigat şi noi am vãzut cu uimire cã lângã el se afla un arab din deşert. El a zis: Fãrã îndoialã, omul acesta agita sabia mea deasupra capului meu, în vreme ce eu dormeam. M-am trezit şi am vãzut cã ţinea sabia mea în mânã, fãrã sã o fi scos din teacã. El a întrebat: Cine te va apãra împotriva mea? Eu am rãspuns: Allah - de trei ori. Eu nu l-am pedepsit şi a şezut jos.
(Convenit)
Într-o altã versiune se relateazã de cãtre Jabir (Allah sã-l aibã în mila Sa!) cã: Îl însoţeam pe Trimisul lui Allah în campania de la Dhatul Riqa' şi la o vreme, l-am lãsat sã se odihneascã sub un copac umbros. Unul dintre politeişti a venit la el. Sabia Trimisului lui Allah atârna de copac. El a luat-o şi a zis: Nu ţi-e fricã de mine? Trimisul lui Allah a zis: Nu. Atunci omul a spus: Cine te va apãra de mine? El a rãspuns: Allah. Şi într-o povestire de Abu Bakr Isma'ili, el a întrebat: Cine te va apãra de mine? Allah, a rãspuns el (Profetul). Atunci sabia i-a scãpat din mânã şi Trimisul lui Allah a ridicat sabia şi a întrebat: Cine te va apãra de mine? El a zis: Eşti unul care pedepseşti aspru. Profetul a zis: Mãrturiseşte cã nu este alt Dumnezeu în afarã de Allah şi cã eu sunt Trimisul lui Allah. Nu, a rãspuns el, îţi promit cã nici nu voi lupta împotriva ta şi nici nu mã voi lipi de cei ce vor lupta împotriva ta. Atunci Profetul l-a lãsat sã-şi vadã de drum. Omul a mers la prietenii lui şi a zis: M-am întors la voi de la cel mai bun dintre oameni.


79. 'Umar ibn al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: L-am auzit pe Trimisul lui Allah spunând: Dacã aţi avea încredere cu adevãrat în Allah, El v-ar asigura hrana aşa cum asigurã hrana pãsãrilor, care dimineaţa se trezesc flãmânde şi seara se întorc cu stomacul plin.
(Tirmidhi)


80. Al-Bara' ibn 'Azib (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah mã îndemna sã recit totdeauna când merg la culcare: O, Allah, m-am predat Ţie, cãtre Tine mi-am întors faţa. Şi m-am încredinţat Ţie, din dorinţã şi fricã faţã de Tine (cu speranţã pentru rãsplata Ta şi fricã de pedeapsa Ta). Nimeni nu se poate ascunde de Tine, decât dacã de la Tine îi vine puterea. Cred în Cartea pe care ai revelat-o şi în Profetul pe care l-ai trimis. Trimisul lui Allah a spus cã dacã cineva repeta aceste cuvinte şi se întâmpla sã moarã în acea noapte, el murea în adevãrata religie. În cazul în care trãieşte pânã dimineaţa, el va avea parte de bine.
(Convenit)
Într-o versiune: El a relatat cã Trimisul lui Allah a spus unui om sã facã abluţie pentru rugãciune înainte de a merge la culcare, apoi sã se întindã pe partea dreaptã şi sã se roage (ca mai sus), iar acestea sã fie ultimele vorbe.


81. Uma Abu Bakr Siddiq, 'Abdullah ibn Osman ibn 'Amir ibn 'Amr ibn Ka'b ibn S'ad ibn Taim şi ceilalţi strãmoşi ai lui, inclusiv mama lui (Allah sã-i aibã în mila Sa!) relateazã: Când Trimisul lui Allah şi cu mine ne aflam în peşterã, Thaur şi cu mine am vãzut picioarele politeiştilor la gura peşterii (este în legãturã cu evenimentul emigrãrii), iar eu am rostit: O, Trimis al lui Allah! Dacã vreunul dintre ei s-ar uita în jos, ne-ar putea vedea. El a zis: O, Abu Bakr! Ce pãrere ai despre doi oameni, pe lângã
care al treilea este Allah?
(Convenit)


82. Umm al mo'minin Umm Salama relateazã cã Trimisul lui Allah spunea întotdeauna când ieşea din casã: (Pornesc) În numele lui Allah; în Allah cred. O, Allah! La Tine caut adãpost, ca sã nu mã rãtãcesc sau sã nu mã las dus în rãtãcire, ca sã nu alunec de pe calea dreaptã, sã nu nedreptãţesc pe nimeni, sau sã fiu nedreptãţit, sã nu fac rãu şi sã nu mi se facã rãu. Potrivit lui Tirmidhi, au transmis aceastã tradiţie. Potrivit lui Tirmidhi, aceasta este o tradiţie Hasan Sahih, dar cuvintele aparţin lui Abu Dawud.


83. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el l-a auzit pe
Trimisul lui Allah spunând: Când un om iese afarã din casã şi rosteşte: În numele lui Allah; în Allah mã încred; nu existã altã putere mai mare (împotriva rãului) decât în Allah, pe datã îi vor fi spuse urmãtoarele (cuvinte): Eşti cãlãuzit, apãrat şi protejat. Diavolul se va îndepãrta de el.
(Abu Dawud, Tirmidhi şi Nasa'i)
Abu Dawud a transmis aceastã tradiţie cu adãugirea: Un diavol va spune altuia: Cum sã ai de-a face cu un om care a fost cãlãuzit, apãrat şi protejat?


84. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã pe vremea Profetului erau doi fraţi. Unul dintre ei avea obiceiul sã se ţinã dupã Profet, iar celãlalt învãţase o meserie (pentru a-şi câştiga existenţa). Odatã acesta din urmã s-a dus la Profet cu o plângere împotriva primului, cã nu-l interesa sã câştige. El a rãspuns: Poate cã ţie ţi se oferã (câştigul) datoritã lui.
(Tirmidhi)

~ CREDINTA ~

joi, 17 martie 2011

0 comentarii
Allah Preaînaltul spune:
O, voi cei care credeţi! Fiţi cu fricã de Allah, aşa cum se cuvine sã fie frica de El. (3 : 102)
Deci, fiţi cu fricã de Allah atâta cât puteţi. (64 : 16)
O, voi cei care credeţi! Fiţi cu fricã de Allah şi spuneţi vorbe adevãrate.
(33 : 70)
Iar aceluia care este cu fricã de Allah, îi va da El o ieşire [bunã] Şi-l va înzestra pe el de unde el nici nu se aşteaptã. (65 : 2, 3)
O, voi cei care credeţi! Dacã sunteţi cu fricã de Allah, atunci El vã va da vouã un Îndreptar şi vã va şterge vouã faptele rele şi vã va ierta, cãci Allah este dãtãtor de har nemãrginit. (8 : 29)


69. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah a fost întrebat: Care dintre oameni este cel mai onorabil? El a zis: Cel mai onorabil între ei, înaintea lui Allah, este cel cu mai multã credinţã. Ei au zis: Noi nu te întrebãm despre aceasta. El a zis: Atunci cel mai onorabil dintre oameni a fost Iosif, Profetul lui Allah, fiul Trimisului lui Allah, fiul Profetului lui Allah, fiul prietenului lui Allah. Ei au zis: Noi nu te întrebãm despre aceasta. El a întrebat: Vreţi sã ştiţi atunci despre rãdãcinile tribale ale arabilor? Da, au rãspuns ei. El a zis: Cei mai buni dintre voi, de pe vremea întunericului, sunt cei care au demonstrat a fi cei mai buni în Islam, dupã ce au învãţat credinţa.
(Convenit)


70. Abu Sa'id Khudri (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Profetul a zis: Lumea este plinã de verdeaţã şi înfloritoare. Allah v-a numit stãpânitori ai Lui în lume pentru ca sã vã încerce în faptele voastre. Aşadar, feriţi-vã de amãgirile lumeşti şi de femei. Bani Isra'il au fost mai întâi încercaţi prin femei.
(Muslim)


71. 'Abdullah ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah obişnuia sã spunã: O, Allah! Te rog sã-mi dai cãlãuzire, credinţã, puritate şi pricepere.
(Muslim)


72. 'Adi ibn Hatim Ta'i (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah a spus: Cel care a fãcut un jurãmânt pentru un lucru, dar mai apoi a aflat ceva mai bun decât acesta, trebuie sã facã ceea ce este mai bine pentru el (sã ispãşeascã pedeapsa pentru încãlcarea jurãmântului).
(Muslim)


73. Abu Umama (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), în predica pe care a ţinut-o cu ocazia Pelerinajului de Adio, a spus: Nu uitaţi de datoria voastrã cãtre Allah; dacã vã faceţi rugãciunea de cinci ori, postiţi în timpul Ramadanului, plãtiţi Zakat (milostenie) din averile voastre şi vã supuneţi celui care are dreptul sã vã porunceascã, veţi intra în Împãrãţia Domnului vostru.
(Tirmidhi)

~ MEDITATIA ~

miercuri, 16 martie 2011

0 comentarii
Allah Preaînaltul spune:
Care te vede când te ridici [pentru Rugãciune] / Şi care vede şi
mişcãrile tale împreunã cu cei care se prosterneazã. (26 : 218, 219)
El este cu voi, oriunde v-aţi afla. Şi Allah vede bine ceea ce faceţi.
(57 : 4)
Lui Allah nu-I este nimic ascuns, nici de pre pãmânt şi nici din
cer. (3 : 5)
Domnul tãu este la pândã. (89 : 14)
El [Allah] cunoaşte hainia din ochi şi ceea ce ascund piepturile.
(40 : 19)


60. 'Umar ibn al-Khattab (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Şedeam odatã în compania Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!), când în faţa noastrã a apãrut o persoanã înveşmântatã în haine de un alb strãlucitor şi cu un pãr negru ca şi pana corbului. Faţa lui nu purta nici un semn de obosealã de pe urma cãlãtoriei şi nici unul dintre noi nu l-a recunoscut pânã când nu s-a aşezat în apropierea Profetului. Apoi a îngenuncheat în faţa lui, şi-a pus mâinile pe coapse şi a zis: O, Muhammad, vorbeşte-mi despre Islam. El a rãspuns: Islamul înseamnã sã mãrturiseşti cã nu existã alt Dumnezeu decât Allah şi cã Muhammad este Trimisul lui Allah, sã faci Salat (rugãciuni), plãteşti Zakat (milostenie), ţii post de Ramadan şi faci Hajj (pelerinaj) la Casã, dacã ai posibilitatea materialã sã susţii cãlãtoria pânã acolo. El a rãspuns: Ai grãit adevãrul. Noi am fost uimiti sã vedem cã l-a cercetat şi apoi i-a confirmat spusele. Dupã care a cerut: Vorbeşte-mi despre credinţã. Profetul a zis: Aceasta înseamnã sã crezi în Allah şi în Scripturile Sale, în Apostolii Sãi şi în Ziua de Apoi, precum şi în predestinare - atât în rãu cât şi în bine. El a zis: Ai grãit adevãrul. Apoi a cerut: Vorbeşte-mi despre Ihsan (faptele bune). Profetul a zis: aceasta înseamnã sã-l slujeşti pe Allah, deopotrivã dacã Îl poti vedea sau dacã nu Îl poti vedea. Allah te vede cu siguranţã. El a cerut: Vorbeşte-mi de Ziua Judecãţii. Profetul a rãspuns: Cel întrebat nu ştie mai multe decât cel care întreabã. El a zis: Vorbeşte-mi despre câteva din semnele sale. El a zis: Acestea sunt - cã o slujitoare îşi va initia stãpânul şi cei desculti, dezbrãcati şi sãraci vor stãpâni în lãcaşuri minunate. Apoi el a plecat. Trimisul lui Allah a tãcut o bunã bucatã de vreme, apoi mi-a zis: O, 'Umar! Ştii cine a fost cel care m-a cercetat? Eu am rãspuns: Allah şi Trimisul Sãu ştiu mai bine. Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Fãrã îndoialã cã este Gavriil; el a venit la noi sã vã înveţe despre religia noastrã.
(Muslim)


61. Abu Dharr şi Mu'adh ibn Jabal (Allah sã-i aibã în mila Sa!) au relatat cã Trimisul lui Allah a zis: Temeţi-vã de Allah oriunde vã aflaţi; iar dupã ce aţi fãcut rãu, sã faceţi fapte bune, ca sã le şteargã pe cele rele şi purtaţi-vã cu bunãvoinţã faţã de oameni.
(Tirmidhi)


62. Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Într-o zi cãlãream în spatele Profetului (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) când el a zis: Ascultã! Aş vrea sã te lãmuresc în anumite lucruri. Respectã (poruncile lui Allah) şi pãzeşte Poruncile lui Allah, cãci el te va urmãri în ceea ce faci. Pãziţi drepturile Lui, cãci El va fi întotdeauna cu voi. Când trebuie sã cereţi, cereţi numai de la El; iar când aveţi nevoie de ajutorul Sãu, imploraţi-L numai pe Allah singur, pentru ajutor. Amintiţi-vã cã, dacã toatã lumea la un loc vrea sã facã bine, nu vor reuşi sã vã dea nimic în afarã de ceea ce a menit Allah dinainte (pentru voi), iar dacã toţi se unesc împotriva voastrã, nu vor putea sã vã facã nici un rãu în afarã de ceea ce a hãrãzit Allah împotriva voastrã. Condeiele au fost ridicate şi puse la o parte, iar cerneala din cartea predestinãrii s-a uscat.
(Tirmidhi)
O altã versiune este: Pãziţi Poruncile lui Allah, cãci Îl veţi afla dinaintea ochilor voştri. Rostiţi-I numele când vã bucuraţi de bunãstare şi El îşi va aduce aminte de voi când sunteţi strâmtoraţi. Fiţi siguri în ceea ce vã împinge la greşealã, nu va fi cãlãuzã pentru voi pe calea dreaptã, iar ceea ce vã îndeamnã la bine, nu vã duce pe voi la rãtãcire. Amintiţi-vã cã ajutorul lui Allah este pentru cei ce rãmân rãbdãtori şi bunãstarea vine dupã nenorocire, cãci înlesnirea vine dupã neajunsuri.


63. Se relateazã de cãtre Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!): Voi vã dedaţi la fapte (rele) care sunt mult mai aproape de voi decât un fir de pãr, dar noi, în vremea Trimisului lui Allah, am renunţat la ele, cãci le-am crezut dãunãtoare.
(Bukhari)


64. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Profetul a spus: Allah simte sfiala (în comportamentul) slujitorilor Sãi (care Îi este plãcutã), dar sfiala lui Allah este atâtatã la vederea unui om ce comite astfel de fapte (rele), cãci sunt nelegiuite.
(Convenit)


65. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã el l-a auzit pe Profet spunând: Între Bani Isra'il erau trei oameni, un lepros, un chel şi un orb pe care Allah a vrut sã-i punã la încercare. Astfel, El a trimis la ei un înger care a venit la lepros şi l-a întrebat ce şi-ar dori mai mult, iar el a rãspuns: O faţã frumoasã, o piele curatã şi sã scap de ceea ce-i face pe oameni sã mã dispreţuiascã. La care, îngerul l-a atins şi urâţenia a dispãrut, iar el a primit o faţã frumoasã şi o piele curatã. Dupã care, îngerul l-a întrebat ce bunuri i-ar place mai mult sã aibã şi el i-a rãspuns cã ar dori sã aibã nişte cãmile - sau, poate cã a zis vite, cãci Isaq (unul dintre cei ce a transmis tradiţia) nu era sigur, însã ori leprosul ori cel chel a zis: cãmile şi celãlalt a zis: vite. El a primit o cãmilã în vârstã de zece luni. Îngerul i-a urat ca binecuvântarea lui Allah s-o însoţeascã. Apoi, a mers la cel chel ţi l-a întrebat ce i-ar place mai mult, iar el a rãspuns: Un pãr frumos şi sã scap de ceea ce mã face dispreţuit în faţa oamenilor. La care, îngerul l-a atins şi chelia i-a dispãrut şi în loc, i-a crescut un pãr frumos. Apoi, l-a întrebat: Ce bunuri şi-ar dori mai mult? El a rãspuns cã şi-ar dori vite, aşa cã a primit o vacã ce sta sã fete. Îngerul a binecuvântat- o în numele lui Allah. Dupã care, îngerul a mers la omul cel orb şi l-a întrebat ce şi-ar dori mai mult, iar el a rãspuns: Allah sã-mi redea vederea, ca sã-i pot vedea pe oameni. Îngerul l-a atins şi Allah i-a redat vederea. Apoi l-a întrebat ce bunuri şi-ar dori mai mult, iar omul i-a rãspuns cã şi-ar dori oi, aşa cã a primit o oaie ce sta sã fete. Animalele s-au înmulţit mult, astfel cã fiecare din cei trei avea câte o turmã de cãmile, vite şi oi. Apoi, îngerul a venit la cel ce fusese lepros, sub înfãţişarea unui lepros şi a zis: sunt un om sãrman şi proviziile mi s-au terminat în cãlãtorie, iar singurul mijloc de a ajunge la destinaţie se aflã acum în mâna lui Allah şi în mâna ta, deci te rog, în numele Lui, Cel care ţi-a dat o faţã frumoasã, o piele curatã şi avere, sã-mi dai o cãmilã ca sã-mi pot încheia cãlãtoria, dar el a rãspuns: Am multe datorii de plãtit. Atunci îngerul a zis: Mi se pare cã te cunosc. Nu erai tu un lepros de care oamenii se fereau şi un sãrman cãruia Allah i-a oferit bunãstare? El a rãspuns: Am ajuns moştenitorul acestei averi de pe urma unuia cu poziţie înaltã, ca unul cu poziţie înaltã ce mã aflu. Şi îngerul a spus: Dacã minţi, fie ca Allah sã te întoarcã la starea dinainte. Apoi, a mers la cel ce fusese chel, sub înfãţişarea unui chel şi a spus acelaşi lucru ca şi celui dinainte şi a primit un rãspuns asemãnãtor. Atunci el a zis: Dacã minţi, fie ca Allah sã te întoarcã la starea dinainte. Apoi îngerul a mers la cel ce fusese orb şi i-a zis: Sunt sãrman şi cãlãtor iar proviziile mi s-au terminat în cãlãtorie; singurul mijloc de a ajunge la destinaţie se aflã în mâna lui Allah, deci şi în mâna ta, de aceea te rog, în numele Lui, Cel care ţi-a redat vederea, sã-mi dai o oaie ca sã pot ajunge la capãtul cãlãtoriei mele. Omul a rãspuns: Aşa este, eram orb. Allah mi-a redat vederea, deci ia ceea ce vrei şi lasã ce vrei. Jur pe Allah cã astãzi nu te voi certa pentru nimic din ceea ce iei, cãci dau de dragul lui Allah. Îngerul a zis: Pãstreazã-ţi bunurile, cãci toţi aţi fost puşi doar la încercare şi Allah este mulţumit de tine, dar este nemulţumit de ceilalţi doi tovarãşi ai tãi.
(Convenit)


66. Şadad ibn Aus (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah a zis: Un om înţelept este acela care-şi impune cumpãtarea (şi se înfrâneazã de la fapte rele) şi face fapte bune ca sã-l ajute dupã moarte; omul prost este acela care se supune poftelor şi plãcerilor sale şi cautã la Allah doar împlinirea dorinţelor sale deşarte.
(Tirmidhi)


67. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah a zis: O pãrticicã a perfecţiunii unui credincios în Islam este ca el sã pãrãseascã lucrurile şi faptele care nu-i sunt de nici un folos atât în lumea aceasta, cât şi în Viaţa de Apoi.
(Tirmidhi)


68. 'Umar (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Profetul a spus: Nici un credincios nu va fi tras la rãspundere pentru cã şi-a bãtut nevasta (în Ziua Judecãţii) (1).
(Abu Dawud)
(1) Allah Însuşi este Pãzitorul slujitorilor Lui. El şi-a numit credincioşii ca supraveghetori ai nevestelor şi copiilor lor. Singura responsabilitate a unui tatã este sã-şi salveze
copiii şi pe mama lor de chinurile Iadului. Ca pãzitor al familiei sale el trebuie sã aibã grijã de faptele celor ce depind de el. El are datoria sã-i îndemne sã primeascã învãţãturile Islamului şi sã se înfrâneze de la pãcat. În cazul în care ei acţioneazã împotriva legilor Şari'a, el are puterea sã-i pedepseascã cu dreptate El nu va fi tras la rãspundere pentru cã face acest lucru cu intenţia de a-i corecta. (N.T.)

~ ADEVÃRUL ~

0 comentarii
ADEVÃRUL


Allah Preaînaltul spune:
O, voi cei care credeti! Temeti-vã de Allah şi fiti cu cei iubitori de adevãr! (9 : 119)
... celor iubitori de adevãr şi celor iubitoare de adevãr... (33 : 35)
Ar fi mai bine pentru ei dacã ar trudi pentru Allah. (47 : 21)


54. 'Abdullah ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Adevãrul conduce la credintã şi credinta conduce spre Paradis. Omul care vorbeşte adevãrul cu statornicie, va şedea lângã Allah ca unul demn de încredere. Minciuna duce la pãcat, iar pãcatul duce la Iad, iar cel ce persistã în minciunã, în fata lui Allah va trece drept mincinos.
(Convenit)


55. Hasan ibn 'Ali (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã şi-a amintit (aceste cuvinte) de la Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): Îndepãrtati de la voi lucrurile fatã de care vã îndoiti, cãci adevãrul înseamnã pacea sufletului, iar minciuna înseamnã îndoialã.
(Tirmidhi)


56. Abu Sufyan (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat un fragment al declaratiei sale amãnuntite despre Hiraclius, când acesta din urmã l-a întrebat despre mãrturisirile Profetului. El a zis cã Profetul a spus: Închinati- vã numai lui Allah şi nu asociati nimic cu El şi renuntati la tot ce au zis strãmoşii voştri; iar el ne porunceşte sã facem rugãciuni, sã spunem adevãrul, sã fim credincioşi şi sã întãrim legãturile de rudenie.
(Convenit)


57. Abu Thabit, Abi Sa'id şi Abi Walid, relateazã cã Sahl ibn Hunaif a relatat cã Profetul a zis: Dacã cineva cere martiriu de la Allah, cu sinceritate, Allah îl va conduce la lãcaşurile martirilor, chiar dacã el moare în patul sãu.
(Muslim)


58. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah a zis: Un profet care a pornit într-o expeditie a spus oamenilor sãi ca nimeni dintre cei ce s-au însurat cu o femeie cu care a dorit sã trãiascã împreunã, dar totuşi n-a fãcut-o, sã nu-l urmeze; la fel, cei ce-au construit case dar n-au pus acoperişul sau cei ce au cumpãrat oi sau cãmile ce erau a fãta. Apoi a plecat în expeditie şi a ajuns în oraş la vremea rugãciunii de dupã-amiazã. Apoi el a spus soarelui cã amândoi se aflau sub porunca lui Allah şi s-a rugat lui Allah sã nu-l lase sã rãsarã, astfel cã soarele nu a rãsãrit pânã ce Allah nu le-a dãruit victoria. El a adunat prãzile şi focul s-a iscat sã le mistuie, dar nu a reuşit. Era vorba cã prada nu se împãrtea cinstit între ei. El le-a zis cã un om din fiecare trib trebuie sã-i jure supunere şi când mâna unui om s-a întepenit într-a sa, el a zis cã prada se împãrtea necinstit între ei. Ei i-au adus o cãpãtânã de aur ce semãna cu un cap de vacã şi când el l-a pus jos, s-a iscat un foc şi a mistuit prada.
O versiune este: Prãzile nu-i erau îngãduite nimãnui dinaintea noastrã, iar Allah ne-a îngãduit nouã prãzile. El ne-a vãzut slãbiciunea şi neputinta şi ni le-a îngãduit
(Convenit)


59. Hakim ibn Hizam (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Ambele pãrti implicate într-o tranzactie de afaceri au dreptul s-o anuleze, atâta vreme cât nu s-au despãrtit; şi dacã îi spun adevãrul şi lucreazã cinstit, afacerea lor va fi binecuvântatã, dar dacã ascund ceva sau mint, afacerea lor va fi lipsitã de binecuvântare.
(Convenit)

~ RÃBDAREA ~

luni, 14 martie 2011

0 comentarii
RÃBDAREA


Allah Preaînaltul spune:
O, voi, cei care credeti! Fiti rãbdãtori şi îndemnati la rãbdare! (3 : 200)
Vã vom încerca cu putinã spaimã, foamete, lipsire de bunuri, de
suflete şi de roade, dar binevesteşte celor statornici. (2 : 155)
Cei statornici vor primi rãsplata lor fãrã mãsurã! (39 : 10)
Iar acela care rabdã şi iartã, [sã ştie cã] acesta este dintre lucrurile
înalte. (42 : 43)
O, voi, cei care credeti! Cãutati ajutor întru rãbdare şi rugãciune,
cãci Allah este cu cei rãbdãtori! (2 : 153)
Şi vã vom încerca pânã ce îi vom cunoaşte pe cei care luptã
[pentru cauza lui Allah] dintre voi şi pe cei statornici. (47 : 31)
Existã numeroase versete din Sfântul Coran care scot în evidentã
rãbdarea şi o preaslãvesc.


25. Abu Malik al-Harith ibn 'Asim al Aş'ari (Allah sã-l aibã în mila
Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra lui!) a spus: Curãtenia înseamnã jumãtate din credintã; rostirea
frazei "Toatã lauda se cuvine lui Allah" umple spatiul dintre ceruri şi
pãmânt, iar rugãciunea înseamnã luminã; milostenia este încercarea credintei, rãbdarea este o strãlucire, iar Coranul este un mijloc care te sprijinã sau care ti se opune. Fiecare om îşi începe dimineata, pregãtit sã facã un târg cu sufletul sãu, supunându-se la riscuri; el îşi poate rãscumpãra sufletul sau îl poate pierde.
(Muslim)


26. Abu Sa'id Khudri (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã unii
oameni dintre Ansari au cerşit de la Trimisul lui Allah (pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi el le-a dat; apoi ei au cerşit iarãşi de la el, iar el le-a dat tot ce a avut şi nu a mai rãmas cu nimic. Atunci Profetul a zis: Nu voi ascunde de voi nimic dintre lucrurile bune pe care le am: Oricine va fi cumpãtat la toate, Allah îl va face sã rãmânã cumpãtat şi cine este independent, Allah îi va da independentã în continuare; iar cel ce va avea rãbdare, Allah îl va copleşi cu rãbdare, chiar mai mult, şi nici un dar nu este mai bun şi mai cuprinzãtor decât rãbdarea.
(Convenit)


27. Abu Yahya Suhaib ibn Sinan (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat
cã Trimisul lui Allah a zis: Ce minunatã este starea unui slujitor credincios; el reuşeşte în toate lucrurile şi numai el are parte de starea aceasta. Dacã este cuprins de bunãstare el îşi aratã recunoştinta fatã de Allah şi acest lucru îi face bine; şi dacã îl loveşte nenorocirea, el îndurã cu rãbdare şi aceasta îi face şi mai bine.
(Muslim)


28. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã atunci când Trimisul lui Allah a cãzut în necunoştintã din cauza bolii sale grave, Fatima (Allah sã o aibã în mila Sa!) a jelit la suferinta pãrintelui ei drag. El a zis: Tatãl tãu n-o sã mai sufere dupã ce trece ziua de azi. Când el a murit ea a zis: Vai, pãrinte al meu, Allah te-a chemat înapoi şi tu ai rãspuns la Chemarea Sa, o, tatã! Grãdina Paradisului este lãcaşul tãu. Ah, tatã! Noi înştiintãm pe Gavriil de moartea ta. Când a fost îngropat ea a zis: Cum de s-au împãcat inimile voastre sã puneti pãmânt peste (mormântul) Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)?
(Bukhari)


29. Usama ibn Zaid relateazã cã fiica Trimisului lui Allah a trimis
dupã el, cãci pruncul ei se înãbuşea, dar Profetul l-a trimis înapoi pe mesagerul ei, împreunã cu urãrile lui de bine, spunând: Orice Allah ia înapoi, Îi apartine şi tot ce este de la El are un timp bine stabilit (în aceastã lume); deci, ea sã aibã rãbdare şi sã spere la rãsplata divinã. Ea a trimis din nou dupã el, implorându-l sã vinã. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a ridicat, iar o datã cu el şi Sa'd ibn 'Ubada, Mu'adh ibn Jabal, Ubayy ibn Ka'b, Zaid ibn Thabit şi alti câtiva oameni. Copilul a fost înmânat Trimisului lui Allah, în vreme ce îºi trãgea cu greu rãsuflarea. La aceasta, Trimisul lui Allah a izbucnit în lacrimi. Sa'd a zis: O, Trimis al lui Allah! Ce înseamnã asta? El a rãspuns: Este mila pe care Allah a adãpostit-o în inimile slujitorilor Sãi, iar Allah este milostiv doar cu aceia dintre slujitorii lui care sunt miloşi (cu altii); o versiune spune: Allah aratã milostenie doar acelora dintre slujitorii Sãi care sunt milostivi.
(Convenit)


30. Suhaib (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah
a zis: Înaintea noastrã trãia un rege şi la curtea sa avea un mag. Când
magul a îmbãtrânit, i-a spus regelui: Eu am îmbãtrânit, trimite la mine un
tânãr, ca sã-l pot învãta vrãjitoria. Regele i-a trimis un tânãr ca sã învete vrãjitoria. În drum spre mag, tânãrul s-a întâlnit cu un cãlugãr. El a fost impresionat de discutia pe care a avut-o cu cãlugãrul. Aşa şi-a fãcut un obicei ca în drum spre mag sã se întâlneascã cu acel cãlugãr astfel cã, de fiecare datã ajungea la mag târziu. Magul îl bãtea din pricina întârzierii sale. Tânãrul s-a plâns cãlugãrului de acest lucru, iar cãlugãrul i-a spus: Când te cuprinde frica de mag, spune: "Membrii familiei mele m-au retinut". Iar când ti-e fricã de familia ta sã spui: "Magul m-a oprit mai mult decât de obicei". Şi aşa s-a întâmplat cã a apãrut un animal de pradã uriaş care atinea calea oamenilor, iar tânãrul a zis: Astãzi voi afla cine este mai bun, magul sau cãlugãrul. Apoi a ridicat de jos o piatrã şi a zis: O, Allah, dacã lucrurile pe care le face cãlugãrul sunt mai plãcute Tie decât îndeletnicirile magului, trimite moartea asupra acestui animal, astfel ca oamenii sã poatã umbla nestingheriti dupã treburile lor. El a aruncat cu piatra în bestie şi a ucis-o, iar oamenii au început sã umble (nestingheriti pe acea potecã). Tânãrul a mers apoi la cãlugãr şi l-a înştiintat, iar cãlugãrul a zis: Fiule, astãzi ai devenit mai bun ca mine. Îndeletnicirea ta a ajuns într-o fazã de unde eu cred cã vei fi pus în curând la încercare şi în cazul în care vei fi încercat sã nu-mi trãdezi secretul. Acel tânãr a început sã lecuiascã orbii şi pe cei ce sufereau de leprã şi a început, de fapt, sã vindece lumea de (tot felul) de boli. Când un însotitor de-al regelui care orbise a aflat despre el, a venit la el cu o multime de daruri şi a zis: Dacã mã vindeci, toate aceste lucruri adunate în fata ta, vor fi ale tale. El a zis: Eu însumi nu pot vindeca pe nimeni. Allah este cel care vindecã şi dacã ai credintã în Allah, Îl voi implora şi eu pe Allah sã te vindece. Omul şi-a declarat credinta în Allah, iar Allah l-a vindecat şi el s-a dus la rege şi a şezut lângã el, aşa cum fãcea înainte. Regele i-a zis: Cine ti-a redat vederea? El a zis: Stãpânul meu. La care el a zis: Asta înseamnã cã Domnul tãu este Cel de lângã mine. El a zis: Domnul meu şi Domnul tãu este Allah, la care el (regele) l-a înhãtat şi l-a supus la chinuri, pânã când acesta i-a spus despre tânãr. Tânãrul a fost, aşadar, chemat şi regele i-a zis: O, tinere, am fost înştiintat cã tu ai devenit atât de priceput în magia ta încât îi vindeci pe orbi şi pe cei suferinzi de leprã şi faci cutare şi cutare lucruri. La care el a zis: Eu nu vindec pe nimeni; Allah este Acela care vindecã, dar regele l-a prins şi a început sã-l chinuie. Aşa cã tânãrul i-a spus despre cãlugãr. A fost chemat cãlugãrul şi i-au zis: Ar trebui sã renunti la religia ta. Însã el a refuzat. Regele a poruncit sã i se aducã un ferãstrãu pe care i l-a aşezat pe mijlocul capului şi a început sã taie pânã ce o bucatã din el a cãzut jos. Apoi a fost adus curteanul regelui şi i s-a spus: Renuntã la religia ta. El a refuzat şi atunci i s-a aşezat ferãstrãul pe mijlocul capului şi i-au zis din nou: Renuntã la religia ta. El iarãşi a refuzat şi atunci a fost predat unui grup de curteni. El le-a spus: Duceti-l la cutare şi cutare munte; obligati-l sã urce pe muntele acela şi când ajungeti în vârf, cereti-i sã renunte la credinta lui, iar dacã refuzã, aruncati-l (de pe munte). Atunci l-au luat şi l-au dus pe munte unde el a zis: "O, Allah, salveazã-mã de ei pe calea pe care voieşti Tu"; la care, muntele a început sã se cutremure şi ei au cãzut toti jos, iar
omul acela s-a întors la rege umblând pe picioare. Regele l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însotitorii tãi? El a rãspuns: Allah m-a scãpat de ei. Regele l-a dat iar în seama unor curteni de-ai lui şi a zis: Luati-l şi puneti-l într-o barcã micã, iar când ajungeti în mijlocul mãrii, cereti-i sã renunte la religia lui, dar dacã nu vrea, aruncati-l (în apã). Aşa cã ei l-au luat şi el a zis: O, Allah, scapã-mã de ei şi de ce vor ei sã-mi facã. La putin timp, barca s-a rãsturnat şi ei s-au înecat, iar el a venit la rege, umblând pe picioare. Acesta l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însotitorii tãi? El a rãspuns: Allah m-a scãpat din mâinile lor, dupã care a adãugat: Nu mã poti ucide înainte sã împlineşti ceea ce îti cer eu. El a zis: Care este lucrul acela? Şi omul a rãspuns: Adunã lumea pe o câmpie şi leagã-mã de trunchiul unui copac. Apoi sã iei o sãgeatã din tolbã şi sã spui: În numele lui Allah, Stãpânul lumilor, pe urmã sã slobozi sãgeata. Prin urmare, regele a chemat lumea pe o câmpie întinsã şi l-a legat (pe bãiat) de trunchiul unui copac. A scos o sãgeatã din tolbã, a potrivit-o în arc şi a zis: În numele lui Allah, Domnul acestui tânãr, dupã care a slobozit sãgeata care i-a lovit tâmpla. Bãiatul şi-a dus mâinile la tâmpla unde-l lovise sãgeata şi apoi a murit, iar oamenii au zis: Ne mãrturisim credinta în Domnul acestui tânãr. Curtenii au mers la rege şi i-au zis: Sã ştii cã Allah ti-a fãcut voia doar ca sã te previnã. Ei (oamenii) şi-au mãrturisit credinta în Domnul. Regele a poruncit sã se sape gropi în care au fost aprinse focuri şi le-a zis (oamenilor): Cel care nu renuntã la religia acestui bãiat, va fi azvârlit în foc sau va primi porunca sã sarã în foc. (Oamenii au preferat moartea, dar nu au renuntat la religie) pânã a venit o femeie cu copilul ei, care se codea sã sarã în foc şi copilul ei a zis: O, maicã! Îndurã (aceastã nenorocire) pentru cã este bine ceea ce faci.
(Muslim)


31. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul (pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) trecea pe lângã o femeie ce
plângea lângã un mormânt şi a zis: Teme-te de Allah şi ai rãbdare. Ea a
spus: Nu te apropia de mine! Nenorocirea mea nu s-a întins asupra capului tãu şi tu nu ai cunoştintã de ea. Mai târziu, femeii i s-a spus cã acela a fost Profetul şi atunci ea a venit la uşa lui, dar n-a gãsit nici un pãzitor. Ea a zis: O, Profet al lui Allah! N-am ştiut de tine. Trimisul lui Allah a zis: Rãbdarea este primitã cum se cuvine doar atunci când durerea loveşte pentru prima oarã.
(Convenit)
O altã versiune a lui Muslim este: Femeia plângea dupã fiul ei.


32. Abu Huraira relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea
lui Allah fie asupra lui!) a zis: Allah Preaînaltul spune: Pentru un
slujitor credincios al Meu care rãmâne rãbdãtor când îi chem la Mine pe
cei dragi ai lui dintre cele pãmânteşti, nu am altã rãsplatã decâ Paradisul.
(Bukhari)


33. 'Umm al mo'minin A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a zis: L-am
întrebat pe Trimisul lui Allah despre ciumã şi el mi-a rãspuns cã este o
pedeapsã pe care Allah o trimite asupra cui voieşte El, dar Allah a fãcut-o o binecuvântare pentru cei credincioşi. Când vine ciuma, cel care rãmâne rãbdãtor în oraşul sãu, aşteptându-şi rãsplata de la Allah, ştiind cã doar ce i-a hãrãzit Allah se poate întâmpla, va avea parte de o rãsplatã egalã cu aceea a unui martir.
(Bukhari)


34. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã l-a auzit pe Trimisul
lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) declarând cã
Allah care este Glorios şi Preaînalt: Când Eu îl fac pe slujitorul Meu sã
sufere pentru cele douã lucruri dragi lui (ochii sãi) şi el îndurã cu rãbdare, îl voi rãsplãti în loc, cu Paradisul.
(Bukhari)


35. 'Ata' ibn Abu Rabah a zis: Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) l-a rugat sã-i arate o femeie care va merge în Paradis. Când i-a rãspuns cã da, îi va arãta, el a zis: Aceastã negresã a venit la Trimisul lui Allah şi i-a zis: Trimis al lui Allah, eu sufãr de epilepsie şi atunci rãmân descoperitã (de haine); roagã-te lui Allah pentru mine. El a rãspuns: Cum ai dori, sã poti îndura şi apoi sã fii rãsplãtitã cu Paradisul sau ai vrea sã mã rog lui Allah sã te vindece? Ea a zis: Voi îndura. Apoi ea a adãugat: dar din pricinã cã mã descopãr, roagã-te lui Allah sã nu se mai întâmple acest lucru. El (Profetul) s-a rugat atunci pentru ea.
(Convenit)


36. 'Abdullah ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Am simtirea cã-l vãd înaintea ochilor pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) care relata despre un profet dintre profeti. Cei din poporul sãu îl batjocoreau şi îi vãrsau sângele. În vreme ce-şi ştergea sângele de pe fatã, el spunea: O, Allah! İartã poporul meu, cãci nu ştie ce face.


37. Abu Sa'id şi Abu Huraira (Allah sã-i aibã în mila Sa!) au relatat cã l-au auzit pe Profetul spunând: Un credincios nu este lovit niciodatã de nenorocire: greutãti, boli, supãrare sau chiar griji, fãrã ca pãcatele sã-i fie ispãşite.
(Convenit)


38. Ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a zis: Am mers în vizitã
la Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pe când
suferea de febrã şi, atingându-l cu mâna, i-am zis: Eşti grav bolnav de
febrã, Trimis al lui Allah. Profetul a rãspuns: Da, sunt de douã ori mai
chinuit de febrã decât oricare dintre voi. Eu am zis: Asta din pricinã cã
rãsplata ta este îndoitã. El a rãspuns cã aşa era şi apoi a zis: Nici un musulman nu suferã dintr-o pricinã, fie ea boalã sau altceva, fãrã ca Allah sã-i şteargã pãcatele, aşa cum un copac îşi leapãdã frunzele.
(Convenit)


39. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah ar fi spus: Cel cãruia Allah îi hãrãzeşte bine, trebuie sã sufere vreo nenorocire.
(Bukhari)


40. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah a spus: Nici unul dintre voi nu trebuie sã-şi doreascã moartea din cauza nenorocirilor ce cad asupra capului lui. Dacã totuşi nu se poate înfrâna, atunci sã spunã: O, Allah, tine-mã în viatã atâta vreme cât viata este bunã pentru mine, dar trimite moartea sã mã ia, dacã pentru mine aceasta este mai bunã.
(Convenit)


41. Khabab ibn al-Art (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Ne-am
prezentat la Trimisul lui Allah cu o plângere împotriva persecutiilor ce le sufeream de pe urma necredincioşilor. El era întins la umbra Ka'b-ului, având sub cap o pernã fãcutã din pânza sa. Noi am spus: De ce nu te rogi pentru izbânda noastrã (asupra potrivnicilor). El a rãspuns: Între cei dinaintea noastrã era un om care a fost prins şi aruncat într-o groapã, ce a fost sãpatã în pãmânt pentru el, unde i-au despicat capul în douã şi i au sfâşiat carnea de pe oase cu un pieptene de fier, dar, cu toate acestea, nu a renuntat la credinta lui. Pe Allah, El va pune capãt acestei pricini pânã un cãlãret va cãlãtori de la San'a pânã la Hadramaut, fãrã sã aibã fricã decât de Allah şi de lupul ce-i pândeşte oile, dar voi sunteti prea grãbiti.
(Bukhari)
O altã versiune este: El îşi pusese pânza sub cap, iar noi eram chinuiti
de politeitti.


42. Ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Dupã bãtãlia de la Hunain, Trimisul lui Allah a ales câtiva oameni sã împartã prãzile (ca sã împace inimile). El a dat lui Aqra' ibn Habis şi lui 'Uyaina ibn Hissn câte o sutã de cãmile şi a arãtat bunãvointã şi fatã de câteva alte persoane onorabile dintre arabi. Cineva a zis: Aceastã împãrtealã nu este dreaptã, pentru a face voia lui Allah. M-am hotãrât sã-l înştiintez pe Trimisul lui Allah despre aceastã (nemultumire). Am mers la el şi l-am informat. Fata i s-a înroşit şi el a zis: Dacã Trimisul lui Allah nu face dreptate, atunci cine va face astfel? Apoi a adãugat: Allah sã aibã milã de Moise (pacea fie asupra lui!) cãruia i s-a fãcut mai mult rãu decât acesta, dar el a rãmas rãbdãtor. Când am auzit aceasta, mi-am spus în sine: Niciodatã nu o sã-i mai dezvãlui lucruri de felul acesta, de-acum încolo.
(Convenit)


43. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah
a spus: Când Allah are un scop bun cu slujitorul Sãu, El îi dã pedeapsã
dinainte, în lumea aceasta, dar când are un scop rãu cu slujitorul Sãu, El
se înfrâneazã sã-i cerceteze pãcatul pânã ce nu îi plãteşte pe deplin pentru acesta în Ziua Judecãtii.
(Tirmidhi)


44. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Unul dintre fiii lui Abu
Talha era suferind. El a ieşit afarã şi în lipsa lui bãiatul a murit. Când s-a întors a întrebat: Cum se simte bãiatul? Umm Sullaim, mama bãiatului, a rãspuns: Mai bine ca înainte. Apoi i-a adus cina şi el a mâncat, apoi s-a culcat cu ea. L-a sfârşit ea a zis: Fã pregãtirile pentru îngropãciunea bãiatului. Dimineata, Abu Talha a mers la Timisul lui Allah şi i-a relatat
întâmplarea. El a întrebat: Erati împreunã noaptea trecutã? Abu Talha a rãspuns cã da, la care Profetul s-a rugat: Allah sã vã binecuvânteze pe amândoi. Mai târziu ea a nãscut un bãiat. Abu Talha i-a zis: Ia bãiatul în
brate sã-l ducem la Profetul; iar el a luat cu el şi nişte curmale. Profetul a întrebat: Ati adus ceva cu el? Abu Talha a rãspuns: Da, nişte curmale. Profetul a luat o curmalã, şi, dupã ce a mestecat-o, a pus-o în gura copilului şi l-a numit 'Abdullah.
(Convenit)


Versiunea lui Bukhari completeazã: Ibn 'Uyaina relateazã cã un om din Ansar i-a spus cã a vãzut nouã fii ai acestui 'Abdullah şi toti au devenit recitatori ai Sfântului Coran. Versiunea lui Muslim adaugã: Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã fiul lui Abu Talha, pe care l-a nãscut Umm Sulaim, a murit. Ea (Umm Sulaim) a spus membrilor familiei: Sã nu-i spuneti lui Abu Talha despre fiul lui pânã când nu-i spun eu. Abu Talha a venit (acasã); ea i-a pregãtit cina. El a mâncat şi a bãut apã. Apoi ea s-a gãtit pentru el, ceea ce nu mai fãcuse înainte. El s-a culcat cu ea şi dupã ce a vãzut cã el a fost multumit de ea, femeia i-a spus: Abu Talha, dacã nişte oameni împrumutã ceva de la altã familie şi apoi (membrii familiei) cer acel lucru înapoi, vor fi refuzati? El a zis: Nu. Ea a spus: Te înştiintez cã fiul tãu a murit. El s-a supãrat şi a zis: Nu m-ai înştiintat înainte de a mã culca cu tine, ci mi-ai spus despre fiul meu mai târziu. Apoi el s-a dus la Trimisul lui Allah şi i-a relatat ce se întâmplase. La care Trimisul lui Allah a zis: Allah sã vã binecuvânteze pe amândoi pentru noaptea ce ati petrecut- o împreunã! El (povestitorul) a zis: Ea a rãmas gravidã. Trimisul lui Allah se afla în cursul unei cãlãtorii, iar ea se afla cu el şi când Trimisul lui Allah s-a întors la Medina din cãlãtorie, nu a intrat (în casã, pe timpul noptii). Când lumea a ajuns în apropiere de Medina, ea a simtit durerile facerii. El (Abu Talha) a rãmas cu ea şi Trimisul lui Allah a mers mai departe. Abu Talha a zis: O, Doamne, ştii cã-mi place sã merg împreunã cu Trimisul lui Allah, când iese afarã şi sã intru împreunã cu el, când intrã, dar am fost oprit, dupã cum vezi. Umm Sulaim a zis: Abu Talha, nu mai am dureri atât de mari ca şi înainte, aşa cã mai bine mergem mai departe. Atunci am plecat mai departe şi ea a simtit durerile facerii când au ajuns la Medina şi a nãscut un bãiat; iar mama mea mi-a zis: Anas, sã nu-l alãpteze nimeni pânã nu mergi la Trimisul lui Allah, mâine dimineatã. Când s-a fãcut dimineatã am luat copilul şi l-am dus la Trimisul lui Allah şi i-am povestit întreaga întâmplare.


45. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui
Allah a zis: Omul puternic nu este acela care se luptã ci acela care se stãpâneşte când îl cuprinde mânia.
(Convenit)


46. Sulaiman ibn Surad (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã doi
oameni au început sã se sfãdeascã dinaintea Profetului şi fata unuia dintre ei s-a înroşit de mânie iar venele gâtului i s-au umflat. La care Trimisul lui Allah a zis: Cunosc o zicalã: dacã el ar rosti aceasta, mânia lui s-ar risipi, iar aceastã zicalã este: La Allah caut adãpost de Satana, cel blestemat. Atunci ei (Tovarãşii) i-au spus: Trimisul lui Allah îti spune sã rosteşti: La Allah caut adãpost de Satana, cel blestemat.
(Convenit)


47. Mu'adh ibn Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul
a zis: Cel care înghite mânia, chiar dacã are puterea de a-şi lãsa
mânia sã se manifeste, va fi chemat de Allah Preaînaltul, în fata tuturor,
în Ziua Judecãtii şi va putea sã aleagã orice fecioarã cu ochii limpezi, care îi va fi pe plac.
(Abu Dawud şi Tirmidhi)


48. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã un om a
cerut de la Trimisul lui Allah sã-i dea nişte sfaturi şi el a zis: Nu te mânia. Omul a repetat rugãmintea de mai multe ori şi el a rãspuns: Nu te mânia.
(Bukhari)


49. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui
Allah a zis: Un musulman fie cã este bãrbat sau femeie, este pus la
încercare cu privire la viata sa, avere şi copii pânã ce el sau ea ajunge
dinaintea lui Allah Preaînaltul în starea în care toate pãcatele lui sau ei au fost ispãşite.
(Tirmidhi)


50. Se relateazã de cãtre Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) cã
'Uyaina ibn Hissn a venit la Medina şi a stat la nepotul sãu Hurr ibn Qais,
ce fãcea parte dintre cei care aveau cale deschisã la 'Umar (Allah sã-l aibã în mila Sa!). El obişnuia sã le cearã sfaturi. 'Uyaina i-a zis lui Hurr: Nepoate al meu, tu ai acces la cãpetenia Credincioşilor. N-ai vrea sã obtii pentru mine îngãduinta sã intru la el? Hurr a cerut îngãduinta şi 'Umar i-a acordat-o. Când 'Uyaina a ajuns dinaintea lui 'Umar, i s-a adresat astfel: O, fiu al lui Khattab, nici nu ne dãruieşti multe, nici nu ne faci dreptate. 'Umar (Allah sã-l aibã în mila Sa!) s-a înfuriat şi a vrut sã-l pedepseascã pe 'Uyaina, când Hurr a zis: O, Cãpetenie a Credincioşilor, Allah a spus Profetului Sãu (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): Fii cu iertare, porunceşte ceea ce este bun şi îndepãrteazã-te de neştiutori!
(7 : 199)
Acesta este unul dintre cei neştiutori. 'Umar a rãmas pironit pe locul sãu. El actiona întotdeauna cu strictete dupã Cartea lui Allah.
(Bukhari)


51. Ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui
Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Dupã mine, veti vedea deosebire şi veti vedea lucruri cu care nu sunteti de acord. Ei au zis: Ce ne porunceşti sã facem? (în astfel de împrejurãri). El a rãspuns: Achitati-vã de datoriile voastre şi cereti-vã drepturile de la Allah.
(Convenit)


52. Usaid ibn Hudair (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã un om dintre Ansari a zis: O, Trimis al lui Allah! Tu ai numit pe cutare şi cutare persoanã, dar de ce nu m-ai numit pe mine? Profetul a zis: Dupã mine vei vedea deosebirea (altii vor ajunge la putere în prezenta ta), dar trebuie sã ai rãbdare, pânã ce mã vei întâlni la Kauthar, în Paradis.
(Convenit)


53. 'Abdullah ibn Abi Aufa (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã
Trimisul lui Allah conducea o bãtãlie împotriva duşmanilor şi aştepta sã
apunã soarele, când s-a ridicat în picioare şi a zis: O, oameni! Nu tânjiti
dupã o înfruntare cu duşmanul şi rugati-vã lui Allah sã vã apere. Aşadar,
atunci când trebuie sã dati fatã cu duşmanii, înarmati-vã cu rãbdare şi
gânditi-vã cã Paradisul se întinde sub umbra paloşelor. Apoi el s-a rugat:
Allah, Cel care ai dezvãluit Cartea, Cel care risipeşti norii şi pui pe fugã pe cei nepoftiti, alungã duşmanii noştri şi ajutã-ne sã-i învingem.
(Convenit)