~ RÃBDAREA ~

RÃBDAREA


Allah Preaînaltul spune:
O, voi, cei care credeti! Fiti rãbdãtori şi îndemnati la rãbdare! (3 : 200)
Vã vom încerca cu putinã spaimã, foamete, lipsire de bunuri, de
suflete şi de roade, dar binevesteşte celor statornici. (2 : 155)
Cei statornici vor primi rãsplata lor fãrã mãsurã! (39 : 10)
Iar acela care rabdã şi iartã, [sã ştie cã] acesta este dintre lucrurile
înalte. (42 : 43)
O, voi, cei care credeti! Cãutati ajutor întru rãbdare şi rugãciune,
cãci Allah este cu cei rãbdãtori! (2 : 153)
Şi vã vom încerca pânã ce îi vom cunoaşte pe cei care luptã
[pentru cauza lui Allah] dintre voi şi pe cei statornici. (47 : 31)
Existã numeroase versete din Sfântul Coran care scot în evidentã
rãbdarea şi o preaslãvesc.


25. Abu Malik al-Harith ibn 'Asim al Aş'ari (Allah sã-l aibã în mila
Sa!) relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie
asupra lui!) a spus: Curãtenia înseamnã jumãtate din credintã; rostirea
frazei "Toatã lauda se cuvine lui Allah" umple spatiul dintre ceruri şi
pãmânt, iar rugãciunea înseamnã luminã; milostenia este încercarea credintei, rãbdarea este o strãlucire, iar Coranul este un mijloc care te sprijinã sau care ti se opune. Fiecare om îşi începe dimineata, pregãtit sã facã un târg cu sufletul sãu, supunându-se la riscuri; el îşi poate rãscumpãra sufletul sau îl poate pierde.
(Muslim)


26. Abu Sa'id Khudri (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã unii
oameni dintre Ansari au cerşit de la Trimisul lui Allah (pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) şi el le-a dat; apoi ei au cerşit iarãşi de la el, iar el le-a dat tot ce a avut şi nu a mai rãmas cu nimic. Atunci Profetul a zis: Nu voi ascunde de voi nimic dintre lucrurile bune pe care le am: Oricine va fi cumpãtat la toate, Allah îl va face sã rãmânã cumpãtat şi cine este independent, Allah îi va da independentã în continuare; iar cel ce va avea rãbdare, Allah îl va copleşi cu rãbdare, chiar mai mult, şi nici un dar nu este mai bun şi mai cuprinzãtor decât rãbdarea.
(Convenit)


27. Abu Yahya Suhaib ibn Sinan (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat
cã Trimisul lui Allah a zis: Ce minunatã este starea unui slujitor credincios; el reuşeşte în toate lucrurile şi numai el are parte de starea aceasta. Dacã este cuprins de bunãstare el îşi aratã recunoştinta fatã de Allah şi acest lucru îi face bine; şi dacã îl loveşte nenorocirea, el îndurã cu rãbdare şi aceasta îi face şi mai bine.
(Muslim)


28. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã atunci când Trimisul lui Allah a cãzut în necunoştintã din cauza bolii sale grave, Fatima (Allah sã o aibã în mila Sa!) a jelit la suferinta pãrintelui ei drag. El a zis: Tatãl tãu n-o sã mai sufere dupã ce trece ziua de azi. Când el a murit ea a zis: Vai, pãrinte al meu, Allah te-a chemat înapoi şi tu ai rãspuns la Chemarea Sa, o, tatã! Grãdina Paradisului este lãcaşul tãu. Ah, tatã! Noi înştiintãm pe Gavriil de moartea ta. Când a fost îngropat ea a zis: Cum de s-au împãcat inimile voastre sã puneti pãmânt peste (mormântul) Trimisului lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!)?
(Bukhari)


29. Usama ibn Zaid relateazã cã fiica Trimisului lui Allah a trimis
dupã el, cãci pruncul ei se înãbuşea, dar Profetul l-a trimis înapoi pe mesagerul ei, împreunã cu urãrile lui de bine, spunând: Orice Allah ia înapoi, Îi apartine şi tot ce este de la El are un timp bine stabilit (în aceastã lume); deci, ea sã aibã rãbdare şi sã spere la rãsplata divinã. Ea a trimis din nou dupã el, implorându-l sã vinã. Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) s-a ridicat, iar o datã cu el şi Sa'd ibn 'Ubada, Mu'adh ibn Jabal, Ubayy ibn Ka'b, Zaid ibn Thabit şi alti câtiva oameni. Copilul a fost înmânat Trimisului lui Allah, în vreme ce îºi trãgea cu greu rãsuflarea. La aceasta, Trimisul lui Allah a izbucnit în lacrimi. Sa'd a zis: O, Trimis al lui Allah! Ce înseamnã asta? El a rãspuns: Este mila pe care Allah a adãpostit-o în inimile slujitorilor Sãi, iar Allah este milostiv doar cu aceia dintre slujitorii lui care sunt miloşi (cu altii); o versiune spune: Allah aratã milostenie doar acelora dintre slujitorii Sãi care sunt milostivi.
(Convenit)


30. Suhaib (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah
a zis: Înaintea noastrã trãia un rege şi la curtea sa avea un mag. Când
magul a îmbãtrânit, i-a spus regelui: Eu am îmbãtrânit, trimite la mine un
tânãr, ca sã-l pot învãta vrãjitoria. Regele i-a trimis un tânãr ca sã învete vrãjitoria. În drum spre mag, tânãrul s-a întâlnit cu un cãlugãr. El a fost impresionat de discutia pe care a avut-o cu cãlugãrul. Aşa şi-a fãcut un obicei ca în drum spre mag sã se întâlneascã cu acel cãlugãr astfel cã, de fiecare datã ajungea la mag târziu. Magul îl bãtea din pricina întârzierii sale. Tânãrul s-a plâns cãlugãrului de acest lucru, iar cãlugãrul i-a spus: Când te cuprinde frica de mag, spune: "Membrii familiei mele m-au retinut". Iar când ti-e fricã de familia ta sã spui: "Magul m-a oprit mai mult decât de obicei". Şi aşa s-a întâmplat cã a apãrut un animal de pradã uriaş care atinea calea oamenilor, iar tânãrul a zis: Astãzi voi afla cine este mai bun, magul sau cãlugãrul. Apoi a ridicat de jos o piatrã şi a zis: O, Allah, dacã lucrurile pe care le face cãlugãrul sunt mai plãcute Tie decât îndeletnicirile magului, trimite moartea asupra acestui animal, astfel ca oamenii sã poatã umbla nestingheriti dupã treburile lor. El a aruncat cu piatra în bestie şi a ucis-o, iar oamenii au început sã umble (nestingheriti pe acea potecã). Tânãrul a mers apoi la cãlugãr şi l-a înştiintat, iar cãlugãrul a zis: Fiule, astãzi ai devenit mai bun ca mine. Îndeletnicirea ta a ajuns într-o fazã de unde eu cred cã vei fi pus în curând la încercare şi în cazul în care vei fi încercat sã nu-mi trãdezi secretul. Acel tânãr a început sã lecuiascã orbii şi pe cei ce sufereau de leprã şi a început, de fapt, sã vindece lumea de (tot felul) de boli. Când un însotitor de-al regelui care orbise a aflat despre el, a venit la el cu o multime de daruri şi a zis: Dacã mã vindeci, toate aceste lucruri adunate în fata ta, vor fi ale tale. El a zis: Eu însumi nu pot vindeca pe nimeni. Allah este cel care vindecã şi dacã ai credintã în Allah, Îl voi implora şi eu pe Allah sã te vindece. Omul şi-a declarat credinta în Allah, iar Allah l-a vindecat şi el s-a dus la rege şi a şezut lângã el, aşa cum fãcea înainte. Regele i-a zis: Cine ti-a redat vederea? El a zis: Stãpânul meu. La care el a zis: Asta înseamnã cã Domnul tãu este Cel de lângã mine. El a zis: Domnul meu şi Domnul tãu este Allah, la care el (regele) l-a înhãtat şi l-a supus la chinuri, pânã când acesta i-a spus despre tânãr. Tânãrul a fost, aşadar, chemat şi regele i-a zis: O, tinere, am fost înştiintat cã tu ai devenit atât de priceput în magia ta încât îi vindeci pe orbi şi pe cei suferinzi de leprã şi faci cutare şi cutare lucruri. La care el a zis: Eu nu vindec pe nimeni; Allah este Acela care vindecã, dar regele l-a prins şi a început sã-l chinuie. Aşa cã tânãrul i-a spus despre cãlugãr. A fost chemat cãlugãrul şi i-au zis: Ar trebui sã renunti la religia ta. Însã el a refuzat. Regele a poruncit sã i se aducã un ferãstrãu pe care i l-a aşezat pe mijlocul capului şi a început sã taie pânã ce o bucatã din el a cãzut jos. Apoi a fost adus curteanul regelui şi i s-a spus: Renuntã la religia ta. El a refuzat şi atunci i s-a aşezat ferãstrãul pe mijlocul capului şi i-au zis din nou: Renuntã la religia ta. El iarãşi a refuzat şi atunci a fost predat unui grup de curteni. El le-a spus: Duceti-l la cutare şi cutare munte; obligati-l sã urce pe muntele acela şi când ajungeti în vârf, cereti-i sã renunte la credinta lui, iar dacã refuzã, aruncati-l (de pe munte). Atunci l-au luat şi l-au dus pe munte unde el a zis: "O, Allah, salveazã-mã de ei pe calea pe care voieşti Tu"; la care, muntele a început sã se cutremure şi ei au cãzut toti jos, iar
omul acela s-a întors la rege umblând pe picioare. Regele l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însotitorii tãi? El a rãspuns: Allah m-a scãpat de ei. Regele l-a dat iar în seama unor curteni de-ai lui şi a zis: Luati-l şi puneti-l într-o barcã micã, iar când ajungeti în mijlocul mãrii, cereti-i sã renunte la religia lui, dar dacã nu vrea, aruncati-l (în apã). Aşa cã ei l-au luat şi el a zis: O, Allah, scapã-mã de ei şi de ce vor ei sã-mi facã. La putin timp, barca s-a rãsturnat şi ei s-au înecat, iar el a venit la rege, umblând pe picioare. Acesta l-a întrebat: Ce s-a întâmplat cu însotitorii tãi? El a rãspuns: Allah m-a scãpat din mâinile lor, dupã care a adãugat: Nu mã poti ucide înainte sã împlineşti ceea ce îti cer eu. El a zis: Care este lucrul acela? Şi omul a rãspuns: Adunã lumea pe o câmpie şi leagã-mã de trunchiul unui copac. Apoi sã iei o sãgeatã din tolbã şi sã spui: În numele lui Allah, Stãpânul lumilor, pe urmã sã slobozi sãgeata. Prin urmare, regele a chemat lumea pe o câmpie întinsã şi l-a legat (pe bãiat) de trunchiul unui copac. A scos o sãgeatã din tolbã, a potrivit-o în arc şi a zis: În numele lui Allah, Domnul acestui tânãr, dupã care a slobozit sãgeata care i-a lovit tâmpla. Bãiatul şi-a dus mâinile la tâmpla unde-l lovise sãgeata şi apoi a murit, iar oamenii au zis: Ne mãrturisim credinta în Domnul acestui tânãr. Curtenii au mers la rege şi i-au zis: Sã ştii cã Allah ti-a fãcut voia doar ca sã te previnã. Ei (oamenii) şi-au mãrturisit credinta în Domnul. Regele a poruncit sã se sape gropi în care au fost aprinse focuri şi le-a zis (oamenilor): Cel care nu renuntã la religia acestui bãiat, va fi azvârlit în foc sau va primi porunca sã sarã în foc. (Oamenii au preferat moartea, dar nu au renuntat la religie) pânã a venit o femeie cu copilul ei, care se codea sã sarã în foc şi copilul ei a zis: O, maicã! Îndurã (aceastã nenorocire) pentru cã este bine ceea ce faci.
(Muslim)


31. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul (pacea şi
binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) trecea pe lângã o femeie ce
plângea lângã un mormânt şi a zis: Teme-te de Allah şi ai rãbdare. Ea a
spus: Nu te apropia de mine! Nenorocirea mea nu s-a întins asupra capului tãu şi tu nu ai cunoştintã de ea. Mai târziu, femeii i s-a spus cã acela a fost Profetul şi atunci ea a venit la uşa lui, dar n-a gãsit nici un pãzitor. Ea a zis: O, Profet al lui Allah! N-am ştiut de tine. Trimisul lui Allah a zis: Rãbdarea este primitã cum se cuvine doar atunci când durerea loveşte pentru prima oarã.
(Convenit)
O altã versiune a lui Muslim este: Femeia plângea dupã fiul ei.


32. Abu Huraira relateazã cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea
lui Allah fie asupra lui!) a zis: Allah Preaînaltul spune: Pentru un
slujitor credincios al Meu care rãmâne rãbdãtor când îi chem la Mine pe
cei dragi ai lui dintre cele pãmânteşti, nu am altã rãsplatã decâ Paradisul.
(Bukhari)


33. 'Umm al mo'minin A'işa (Allah sã o aibã în mila Sa!) a zis: L-am
întrebat pe Trimisul lui Allah despre ciumã şi el mi-a rãspuns cã este o
pedeapsã pe care Allah o trimite asupra cui voieşte El, dar Allah a fãcut-o o binecuvântare pentru cei credincioşi. Când vine ciuma, cel care rãmâne rãbdãtor în oraşul sãu, aşteptându-şi rãsplata de la Allah, ştiind cã doar ce i-a hãrãzit Allah se poate întâmpla, va avea parte de o rãsplatã egalã cu aceea a unui martir.
(Bukhari)


34. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã l-a auzit pe Trimisul
lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) declarând cã
Allah care este Glorios şi Preaînalt: Când Eu îl fac pe slujitorul Meu sã
sufere pentru cele douã lucruri dragi lui (ochii sãi) şi el îndurã cu rãbdare, îl voi rãsplãti în loc, cu Paradisul.
(Bukhari)


35. 'Ata' ibn Abu Rabah a zis: Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) l-a rugat sã-i arate o femeie care va merge în Paradis. Când i-a rãspuns cã da, îi va arãta, el a zis: Aceastã negresã a venit la Trimisul lui Allah şi i-a zis: Trimis al lui Allah, eu sufãr de epilepsie şi atunci rãmân descoperitã (de haine); roagã-te lui Allah pentru mine. El a rãspuns: Cum ai dori, sã poti îndura şi apoi sã fii rãsplãtitã cu Paradisul sau ai vrea sã mã rog lui Allah sã te vindece? Ea a zis: Voi îndura. Apoi ea a adãugat: dar din pricinã cã mã descopãr, roagã-te lui Allah sã nu se mai întâmple acest lucru. El (Profetul) s-a rugat atunci pentru ea.
(Convenit)


36. 'Abdullah ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Am simtirea cã-l vãd înaintea ochilor pe Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) care relata despre un profet dintre profeti. Cei din poporul sãu îl batjocoreau şi îi vãrsau sângele. În vreme ce-şi ştergea sângele de pe fatã, el spunea: O, Allah! İartã poporul meu, cãci nu ştie ce face.


37. Abu Sa'id şi Abu Huraira (Allah sã-i aibã în mila Sa!) au relatat cã l-au auzit pe Profetul spunând: Un credincios nu este lovit niciodatã de nenorocire: greutãti, boli, supãrare sau chiar griji, fãrã ca pãcatele sã-i fie ispãşite.
(Convenit)


38. Ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a zis: Am mers în vizitã
la Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) pe când
suferea de febrã şi, atingându-l cu mâna, i-am zis: Eşti grav bolnav de
febrã, Trimis al lui Allah. Profetul a rãspuns: Da, sunt de douã ori mai
chinuit de febrã decât oricare dintre voi. Eu am zis: Asta din pricinã cã
rãsplata ta este îndoitã. El a rãspuns cã aşa era şi apoi a zis: Nici un musulman nu suferã dintr-o pricinã, fie ea boalã sau altceva, fãrã ca Allah sã-i şteargã pãcatele, aşa cum un copac îşi leapãdã frunzele.
(Convenit)


39. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah ar fi spus: Cel cãruia Allah îi hãrãzeşte bine, trebuie sã sufere vreo nenorocire.
(Bukhari)


40. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah a spus: Nici unul dintre voi nu trebuie sã-şi doreascã moartea din cauza nenorocirilor ce cad asupra capului lui. Dacã totuşi nu se poate înfrâna, atunci sã spunã: O, Allah, tine-mã în viatã atâta vreme cât viata este bunã pentru mine, dar trimite moartea sã mã ia, dacã pentru mine aceasta este mai bunã.
(Convenit)


41. Khabab ibn al-Art (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Ne-am
prezentat la Trimisul lui Allah cu o plângere împotriva persecutiilor ce le sufeream de pe urma necredincioşilor. El era întins la umbra Ka'b-ului, având sub cap o pernã fãcutã din pânza sa. Noi am spus: De ce nu te rogi pentru izbânda noastrã (asupra potrivnicilor). El a rãspuns: Între cei dinaintea noastrã era un om care a fost prins şi aruncat într-o groapã, ce a fost sãpatã în pãmânt pentru el, unde i-au despicat capul în douã şi i au sfâşiat carnea de pe oase cu un pieptene de fier, dar, cu toate acestea, nu a renuntat la credinta lui. Pe Allah, El va pune capãt acestei pricini pânã un cãlãret va cãlãtori de la San'a pânã la Hadramaut, fãrã sã aibã fricã decât de Allah şi de lupul ce-i pândeşte oile, dar voi sunteti prea grãbiti.
(Bukhari)
O altã versiune este: El îşi pusese pânza sub cap, iar noi eram chinuiti
de politeitti.


42. Ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Dupã bãtãlia de la Hunain, Trimisul lui Allah a ales câtiva oameni sã împartã prãzile (ca sã împace inimile). El a dat lui Aqra' ibn Habis şi lui 'Uyaina ibn Hissn câte o sutã de cãmile şi a arãtat bunãvointã şi fatã de câteva alte persoane onorabile dintre arabi. Cineva a zis: Aceastã împãrtealã nu este dreaptã, pentru a face voia lui Allah. M-am hotãrât sã-l înştiintez pe Trimisul lui Allah despre aceastã (nemultumire). Am mers la el şi l-am informat. Fata i s-a înroşit şi el a zis: Dacã Trimisul lui Allah nu face dreptate, atunci cine va face astfel? Apoi a adãugat: Allah sã aibã milã de Moise (pacea fie asupra lui!) cãruia i s-a fãcut mai mult rãu decât acesta, dar el a rãmas rãbdãtor. Când am auzit aceasta, mi-am spus în sine: Niciodatã nu o sã-i mai dezvãlui lucruri de felul acesta, de-acum încolo.
(Convenit)


43. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah
a spus: Când Allah are un scop bun cu slujitorul Sãu, El îi dã pedeapsã
dinainte, în lumea aceasta, dar când are un scop rãu cu slujitorul Sãu, El
se înfrâneazã sã-i cerceteze pãcatul pânã ce nu îi plãteşte pe deplin pentru acesta în Ziua Judecãtii.
(Tirmidhi)


44. Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat: Unul dintre fiii lui Abu
Talha era suferind. El a ieşit afarã şi în lipsa lui bãiatul a murit. Când s-a întors a întrebat: Cum se simte bãiatul? Umm Sullaim, mama bãiatului, a rãspuns: Mai bine ca înainte. Apoi i-a adus cina şi el a mâncat, apoi s-a culcat cu ea. L-a sfârşit ea a zis: Fã pregãtirile pentru îngropãciunea bãiatului. Dimineata, Abu Talha a mers la Timisul lui Allah şi i-a relatat
întâmplarea. El a întrebat: Erati împreunã noaptea trecutã? Abu Talha a rãspuns cã da, la care Profetul s-a rugat: Allah sã vã binecuvânteze pe amândoi. Mai târziu ea a nãscut un bãiat. Abu Talha i-a zis: Ia bãiatul în
brate sã-l ducem la Profetul; iar el a luat cu el şi nişte curmale. Profetul a întrebat: Ati adus ceva cu el? Abu Talha a rãspuns: Da, nişte curmale. Profetul a luat o curmalã, şi, dupã ce a mestecat-o, a pus-o în gura copilului şi l-a numit 'Abdullah.
(Convenit)


Versiunea lui Bukhari completeazã: Ibn 'Uyaina relateazã cã un om din Ansar i-a spus cã a vãzut nouã fii ai acestui 'Abdullah şi toti au devenit recitatori ai Sfântului Coran. Versiunea lui Muslim adaugã: Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã fiul lui Abu Talha, pe care l-a nãscut Umm Sulaim, a murit. Ea (Umm Sulaim) a spus membrilor familiei: Sã nu-i spuneti lui Abu Talha despre fiul lui pânã când nu-i spun eu. Abu Talha a venit (acasã); ea i-a pregãtit cina. El a mâncat şi a bãut apã. Apoi ea s-a gãtit pentru el, ceea ce nu mai fãcuse înainte. El s-a culcat cu ea şi dupã ce a vãzut cã el a fost multumit de ea, femeia i-a spus: Abu Talha, dacã nişte oameni împrumutã ceva de la altã familie şi apoi (membrii familiei) cer acel lucru înapoi, vor fi refuzati? El a zis: Nu. Ea a spus: Te înştiintez cã fiul tãu a murit. El s-a supãrat şi a zis: Nu m-ai înştiintat înainte de a mã culca cu tine, ci mi-ai spus despre fiul meu mai târziu. Apoi el s-a dus la Trimisul lui Allah şi i-a relatat ce se întâmplase. La care Trimisul lui Allah a zis: Allah sã vã binecuvânteze pe amândoi pentru noaptea ce ati petrecut- o împreunã! El (povestitorul) a zis: Ea a rãmas gravidã. Trimisul lui Allah se afla în cursul unei cãlãtorii, iar ea se afla cu el şi când Trimisul lui Allah s-a întors la Medina din cãlãtorie, nu a intrat (în casã, pe timpul noptii). Când lumea a ajuns în apropiere de Medina, ea a simtit durerile facerii. El (Abu Talha) a rãmas cu ea şi Trimisul lui Allah a mers mai departe. Abu Talha a zis: O, Doamne, ştii cã-mi place sã merg împreunã cu Trimisul lui Allah, când iese afarã şi sã intru împreunã cu el, când intrã, dar am fost oprit, dupã cum vezi. Umm Sulaim a zis: Abu Talha, nu mai am dureri atât de mari ca şi înainte, aşa cã mai bine mergem mai departe. Atunci am plecat mai departe şi ea a simtit durerile facerii când au ajuns la Medina şi a nãscut un bãiat; iar mama mea mi-a zis: Anas, sã nu-l alãpteze nimeni pânã nu mergi la Trimisul lui Allah, mâine dimineatã. Când s-a fãcut dimineatã am luat copilul şi l-am dus la Trimisul lui Allah şi i-am povestit întreaga întâmplare.


45. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui
Allah a zis: Omul puternic nu este acela care se luptã ci acela care se stãpâneşte când îl cuprinde mânia.
(Convenit)


46. Sulaiman ibn Surad (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã doi
oameni au început sã se sfãdeascã dinaintea Profetului şi fata unuia dintre ei s-a înroşit de mânie iar venele gâtului i s-au umflat. La care Trimisul lui Allah a zis: Cunosc o zicalã: dacã el ar rosti aceasta, mânia lui s-ar risipi, iar aceastã zicalã este: La Allah caut adãpost de Satana, cel blestemat. Atunci ei (Tovarãşii) i-au spus: Trimisul lui Allah îti spune sã rosteşti: La Allah caut adãpost de Satana, cel blestemat.
(Convenit)


47. Mu'adh ibn Anas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Profetul
a zis: Cel care înghite mânia, chiar dacã are puterea de a-şi lãsa
mânia sã se manifeste, va fi chemat de Allah Preaînaltul, în fata tuturor,
în Ziua Judecãtii şi va putea sã aleagã orice fecioarã cu ochii limpezi, care îi va fi pe plac.
(Abu Dawud şi Tirmidhi)


48. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã un om a
cerut de la Trimisul lui Allah sã-i dea nişte sfaturi şi el a zis: Nu te mânia. Omul a repetat rugãmintea de mai multe ori şi el a rãspuns: Nu te mânia.
(Bukhari)


49. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui
Allah a zis: Un musulman fie cã este bãrbat sau femeie, este pus la
încercare cu privire la viata sa, avere şi copii pânã ce el sau ea ajunge
dinaintea lui Allah Preaînaltul în starea în care toate pãcatele lui sau ei au fost ispãşite.
(Tirmidhi)


50. Se relateazã de cãtre Ibn 'Abbas (Allah sã-l aibã în mila Sa!) cã
'Uyaina ibn Hissn a venit la Medina şi a stat la nepotul sãu Hurr ibn Qais,
ce fãcea parte dintre cei care aveau cale deschisã la 'Umar (Allah sã-l aibã în mila Sa!). El obişnuia sã le cearã sfaturi. 'Uyaina i-a zis lui Hurr: Nepoate al meu, tu ai acces la cãpetenia Credincioşilor. N-ai vrea sã obtii pentru mine îngãduinta sã intru la el? Hurr a cerut îngãduinta şi 'Umar i-a acordat-o. Când 'Uyaina a ajuns dinaintea lui 'Umar, i s-a adresat astfel: O, fiu al lui Khattab, nici nu ne dãruieşti multe, nici nu ne faci dreptate. 'Umar (Allah sã-l aibã în mila Sa!) s-a înfuriat şi a vrut sã-l pedepseascã pe 'Uyaina, când Hurr a zis: O, Cãpetenie a Credincioşilor, Allah a spus Profetului Sãu (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): Fii cu iertare, porunceşte ceea ce este bun şi îndepãrteazã-te de neştiutori!
(7 : 199)
Acesta este unul dintre cei neştiutori. 'Umar a rãmas pironit pe locul sãu. El actiona întotdeauna cu strictete dupã Cartea lui Allah.
(Bukhari)


51. Ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Trimisul lui
Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Dupã mine, veti vedea deosebire şi veti vedea lucruri cu care nu sunteti de acord. Ei au zis: Ce ne porunceşti sã facem? (în astfel de împrejurãri). El a rãspuns: Achitati-vã de datoriile voastre şi cereti-vã drepturile de la Allah.
(Convenit)


52. Usaid ibn Hudair (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã un om dintre Ansari a zis: O, Trimis al lui Allah! Tu ai numit pe cutare şi cutare persoanã, dar de ce nu m-ai numit pe mine? Profetul a zis: Dupã mine vei vedea deosebirea (altii vor ajunge la putere în prezenta ta), dar trebuie sã ai rãbdare, pânã ce mã vei întâlni la Kauthar, în Paradis.
(Convenit)


53. 'Abdullah ibn Abi Aufa (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã
Trimisul lui Allah conducea o bãtãlie împotriva duşmanilor şi aştepta sã
apunã soarele, când s-a ridicat în picioare şi a zis: O, oameni! Nu tânjiti
dupã o înfruntare cu duşmanul şi rugati-vã lui Allah sã vã apere. Aşadar,
atunci când trebuie sã dati fatã cu duşmanii, înarmati-vã cu rãbdare şi
gânditi-vã cã Paradisul se întinde sub umbra paloşelor. Apoi el s-a rugat:
Allah, Cel care ai dezvãluit Cartea, Cel care risipeşti norii şi pui pe fugã pe cei nepoftiti, alungã duşmanii noştri şi ajutã-ne sã-i învingem.
(Convenit)