~ ADEVÃRUL ~

ADEVÃRUL


Allah Preaînaltul spune:
O, voi cei care credeti! Temeti-vã de Allah şi fiti cu cei iubitori de adevãr! (9 : 119)
... celor iubitori de adevãr şi celor iubitoare de adevãr... (33 : 35)
Ar fi mai bine pentru ei dacã ar trudi pentru Allah. (47 : 21)


54. 'Abdullah ibn Mas'ud (Allah sã-l aibã în mila Sa!) relateazã cã Profetul (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a zis: Adevãrul conduce la credintã şi credinta conduce spre Paradis. Omul care vorbeşte adevãrul cu statornicie, va şedea lângã Allah ca unul demn de încredere. Minciuna duce la pãcat, iar pãcatul duce la Iad, iar cel ce persistã în minciunã, în fata lui Allah va trece drept mincinos.
(Convenit)


55. Hasan ibn 'Ali (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã şi-a amintit (aceste cuvinte) de la Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!): Îndepãrtati de la voi lucrurile fatã de care vã îndoiti, cãci adevãrul înseamnã pacea sufletului, iar minciuna înseamnã îndoialã.
(Tirmidhi)


56. Abu Sufyan (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat un fragment al declaratiei sale amãnuntite despre Hiraclius, când acesta din urmã l-a întrebat despre mãrturisirile Profetului. El a zis cã Profetul a spus: Închinati- vã numai lui Allah şi nu asociati nimic cu El şi renuntati la tot ce au zis strãmoşii voştri; iar el ne porunceşte sã facem rugãciuni, sã spunem adevãrul, sã fim credincioşi şi sã întãrim legãturile de rudenie.
(Convenit)


57. Abu Thabit, Abi Sa'id şi Abi Walid, relateazã cã Sahl ibn Hunaif a relatat cã Profetul a zis: Dacã cineva cere martiriu de la Allah, cu sinceritate, Allah îl va conduce la lãcaşurile martirilor, chiar dacã el moare în patul sãu.
(Muslim)


58. Abu Huraira (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah a zis: Un profet care a pornit într-o expeditie a spus oamenilor sãi ca nimeni dintre cei ce s-au însurat cu o femeie cu care a dorit sã trãiascã împreunã, dar totuşi n-a fãcut-o, sã nu-l urmeze; la fel, cei ce-au construit case dar n-au pus acoperişul sau cei ce au cumpãrat oi sau cãmile ce erau a fãta. Apoi a plecat în expeditie şi a ajuns în oraş la vremea rugãciunii de dupã-amiazã. Apoi el a spus soarelui cã amândoi se aflau sub porunca lui Allah şi s-a rugat lui Allah sã nu-l lase sã rãsarã, astfel cã soarele nu a rãsãrit pânã ce Allah nu le-a dãruit victoria. El a adunat prãzile şi focul s-a iscat sã le mistuie, dar nu a reuşit. Era vorba cã prada nu se împãrtea cinstit între ei. El le-a zis cã un om din fiecare trib trebuie sã-i jure supunere şi când mâna unui om s-a întepenit într-a sa, el a zis cã prada se împãrtea necinstit între ei. Ei i-au adus o cãpãtânã de aur ce semãna cu un cap de vacã şi când el l-a pus jos, s-a iscat un foc şi a mistuit prada.
O versiune este: Prãzile nu-i erau îngãduite nimãnui dinaintea noastrã, iar Allah ne-a îngãduit nouã prãzile. El ne-a vãzut slãbiciunea şi neputinta şi ni le-a îngãduit
(Convenit)


59. Hakim ibn Hizam (Allah sã-l aibã în mila Sa!) a relatat cã Trimisul lui Allah (pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra lui!) a spus: Ambele pãrti implicate într-o tranzactie de afaceri au dreptul s-o anuleze, atâta vreme cât nu s-au despãrtit; şi dacã îi spun adevãrul şi lucreazã cinstit, afacerea lor va fi binecuvântatã, dar dacã ascund ceva sau mint, afacerea lor va fi lipsitã de binecuvântare.
(Convenit)